de Denisa Niță
Cu șase ore dormite în trei zile, cu cearcăne și nasu’ înfundat, plec de acasă. Mă târâi pe stradă.
Întârzii la serviciu. Concertu’ s-a terminat, nu mai am la ce să fac poze. Mă urc în taxi. Ocolește. Nu știe pe unde să o ia. Merge cu 40 la oră.
Ajungem. Aprinde lumina, se uită la mine prin oglindă.
…
– Domnișoară, semănați foarte bine cu o fostă iubită. Una din tinereți. Nu era, așa, prea isteață. Ce dracu, nu era deloc. Dar arăta ca o păpușică de porțelan. Așa, cam ca dumneavoastră.
