La ce să faci un morman de partide noi, dacă ele vor fi la fel precum cele vechi, și vor guverna după cum vor alții, nu după cum vor alegătorii? Din 2004 se mai guvernează altcumva de cum ni se impune de la Washington și de la Bruxelles? Ce autonomie decizională mai are guvernul României? Parlamentul ce mai poate face? Actorii economici autohtoni sunt pe moarte, migrația forței de muncă se accelerează din nou, puterea de cumpărare scade, serviciile publice se duc dracului. De ce aș crede că un partid condus de Macovei ar schimba lucrurile în bine, când programul lui este fix programul stăpânilor țării? De ce aș crede că un partid ieșit din comicăria aia de ”Uniți, salvăm!” ar schimba ceva?
Dacă nu vă este clar, mă repet: lucrurile se vor schimba doar atunci când România își va recăpăta măcar o parte din suveranitatea pierdută, sau cedată de bună-voie, lucru care i-ar permite să aplice alte politici economice și sociale decât cele ale impusului neo-conservator internaționalist. Faptul că pleacă ”bătrânii” și vin ”tinerii” nu înseamnă nimic Este doar o manipulare, un joc de imagine. Variantă a celebrei ”rotații a cadrelor”, practicată de Ceaușescu. Nici atunci nu combaterea ”corupției” era motivația. Aia era din ciclul ”să-i prostim pe proști!”
Nu, motivația reală era alta: nimeni să aibă timp să construiască o platformă politică, de pe care să atace puterea în funcție. Acum scopul este cam același: să nu lăsăm nimănui timp să demonstreze ceva, să aibă priză la public, să se opună actualului curs al lucrurilor. Nu vă uitați la băsescu și la cei zece ai de mandat. Ăla n-a contat decât în măsura în care a generat instabilitate pe scena politică, împiedicând astfel apariția alternativelor. În rest, faceți și voi socoteala, și vedeți câți miniștri au gestionat fiecare domeniu, cum s-a schimbat structura Guvernului, cum au apărut și cât de repede au apărut partide și lideri. Și mai discutăm…
