Creștinismul, ca și alte religii, a fost atât o grilă de citire a realității, cât și un instrument de explicare a ei. Dar ambele sunt produsele minții umane. Pe măsură ce cunoașterea, știința, în general, au avansat, religiile au început să se golească de conținut, ajungând acum să nu mai explice nimic. Atitudinea oamenilor față de religie este marcată de inerție. Nu renunți așa ușor la o haină veche: te-ai obișnuit cu ea, a luat forma trupului tău. Ea își pierde strălucirea, se uzează, până când nu-i mai găsești rostul, și o abandonezi.
Cu puține excepții, religia nu mai este atât de importantă în viața socială, și nici credința atât de puternică. Cum spuneam, inerția își spune cuvântul. Sărbătorile religioase sunt parazitate de consumerism, devin o parte a industriei timpului liber, a societății spectacolului.
Sigur că nu ne-am răspuns la toate problemele cu care ne confruntăm, știința nu poate explica totul. Depinde de noi cum vom rezolva asta. Ne vom construi noi religii? Vom fi pur și simplu indiferenți, partea asta a spiritualității nelipsindu-ne? Vom continua cu un soi de mixtură între știință și precepte religioase?
Cert este un lucru: credința face parte din ADN ul umanității. Restul depinde de noi.
