de Denisa Niță
Îmi rod buzele până-mi dă sângele. Ling și mai rod un pic. Mă uit la profă. Nu. Mă uit prin profă. De vreo zece minute, hai douășpe, vorbește numa’ despre ea.
Merg pe jos spre Romană. Stau la semafor. El, în palton lung, negru. Ochelari, freză dichisită, mănuși. Ea, palton lung, negru. Cizme cu toc, mănuși. Face semn unui taxi, nu se oprește.
– Ce faci, Irina? Ce dracu faci?!
– Avea lumina verde.
– Ți-am zis să stai aici, frate, ți-am zis. Ce dracu e în capul tău? Treci aici.
– Nu, chem prin aplicație.
– Treci, Irina, încoace. Cum dracu să-ți mai zic?! Nu știu ce ai în cap. Nu știu, nu înțeleg, mă!
Ea tace. Se duce lângă el. Și tace.
