România nu are mafie puternică. Nu are pentru că nu-i nevoie, există politicienii care i-au ținut locul cu brio. Ei apar în spatele sau în mijlocul majorității marilor „afaceri” care au percutat public în România ultimilor 25 de ani și au devalizat resursele țării. Iar lista se updatează chiar în timp ce o scriem.
Nici nu apucaseră bine oamenii din țara asta să se dezmeticească bine (e drept, unii nu s-au dezmeticit nici acum, după 25 de ani), că sarabanda de jafuri a început în 1990 cu afacerea Motorola. O grămadă de oameni cu epoleți au fost implicați aici, paguba de șase milioane de dolari stabilită de anchetatori n-a fost recuperată, iar militarii în cauză, capul fiind „Victoraș ai grijă de copii” Stănculescu, dar și acuzații civili au scăpat în 2002 prin prescrierea faptelor.
Povestea Motorola e simplă, grupul lui Stănculescu a cumpărat echipamente Motorola pentru minister cu șase milioane de dolari, în vreme ce valoarea reală era de doar 600.000 de dolari, restul sumei fiind „inventată” prin trecerea echipamentelor prin mai mulți intermediari, ca să mănâncă și gura lor ceva. România lui Ion Iliescu își arăta din start hidoșenia și-și creiona viitorul.
După scandalul Motorola, România și-a pus în traista cu jafuri, repetatele afaceri Țigareta. Extinse pe mulți ani au adus prejudicii de minimum 100 de milioane de dolari și chiar dacă despre ele se vorbește de prin 1993, se pare că ar fi demarat încă din 1990-1991 și că pe acolo e vorba și de ceva trafic cu armament. De altfel, istoria al cărei responsabil a fost găsit sepepistul Gheorghe Truțulescu e încă o enigmă în totalitatea sa. Cert rămâne faptul că statul a fost furat o dată în plus .
În timp ce se Motorola și Țigaretele se coceau, securiștii resuscitați după alegerea lui Ion Iliescu din mai 1990 puneau mână de la mână să dea de pământ, în beneficiul lor, cu sistemul bancar românesc. Și, normal, au reușit. Socialiștii au cedat (intenționat, știau ce va urma) puterea în 1996 în mâna unor guguștiuci precum Emil Constantinescu, iar cei 10.000 de specialiști ai PNȚCD și PNL s-au trezit că, rând pe rând, băncile se prăbușesc.
DEZASTRUL DIN SISTEMUL BANCAR
Dacia Felix a fost semnalul, încă din 1995. Paguba a fost de vreo 160 de milioane de dolari, iar principalele personaje ale povestirii, Sever Mureșan și Horia Mircea Hossu. Ambii au fost arestați, dar achitați, iar banii nu au fost recuperați. A urmat Bankcoop în 1996. Jaf major, de 1,5 miliarde de dolari, statul a plătit paguba, Alexandru Dinulescu, directorul băncii, s-a ales cu zece ani de închisoare.
În 1997 s-a desăvârșit dezastrul. Pușculița securității, Bancorex, a fost devalizată cu 1,8-2 miliarde de dolari, principalul acuzat al vremii fiind Răzvan Temeșan. Banii, evident, nu s-au recuperat, povestea eîncâlcită ca naiba, securitatea a știut mereu să-și ascundă hold up-urile.
În fine, în același an, a căzut și Banca Internațională a Religiilor. Gaura a ajuns la 2.000 de miliarde de lei, adică la circa 250 de milioane de dolarila cursul vremii. Nimeni n-a pățit nimicnici de data asta, în acest sat fără câini numit România.
CUPONIADA
Aici întâlnim în premieră un personaj care, mai nou, se dă blogger și scrie din închisoare. Sorin Ovidiu Vîntu este unul dintre marii beneficiari ai naivității populare. Cetățenii au primit în 1991 certificate de proprietate care le atribuiau poziția de mici proprietari ai diferitelor firme de stat din România. Evident, un certificat nu însemna nimic, dar la pachet acesteau valoarau miliarde, vreo două miliarde de euro acum, la o estimare foarte grosieră.
Vîntu și afaceristul Dan Fischer au cumpărat pe la colț de stradă sau piață (cine are vârsta necesară își aduce aminte de țiganii care nu strigau fier vechi cumpăr, ci certificate) sute de mii de astfel de acte, care le-au adus bani grei și putere. Au fost cercetați de Parchet, dar afacerea a rămas în coadă de pește.
Și justiția dormea liniștită, ca și cei 318.000 de fraieri care au picat în capcana următoarei mari afaceri a lui Vîntu, Fondul Național de Investiții (FNI), prăbușit în 2000, cu o pagubă de 300 de milioane de euro. Omul de afaceri nu a pățit nimic, el a vândut afacerea unei subalterne, Ioana Maria Vlas, care a intrat la închisoare.
În afacerea FNI au fost din nou implicate bănci, inclusiv de stat, precum CEC, care a garantat depunerile și e clară, dar nedovedită, deși era ușor, implicarea ca agenți de protecție a unor politicieni.
ȚARA, DOLARII ȘI PETROLUL
Dacă vorbim despre petrol și scandaluri, gândul te duce întâi de toate la Rompetrol și afacerile defunctului Dinu Patriciu. Dar, credeți că trecerea Petrom cu tot cu drepturile de exploatare a rezervelor de hidrocarburi ale României în posesia unei companii austriece care nu i-ar fi ajuns într-o țară normală nici până la genunchi a fost complet coșer? Deh, până una-alta e vorba aia cu negustorii cinstiți, ce să facem?
La Rompetrol însă a fost vuiet mare, paguba estimată e pe la 100 de milioane de euro, deși se vorbea de vreo 400 de milioane. Rompetrol avea datorii la stat de vreo 600 de milioane de dolari, Patriciu a găsit subterfugii, a și vândut compania către kazahii de la KazMunaiGas și așa a început o adevărată saga. Povestea mai pe larg o găsiți aici.
Din fericire, în cazul Rompetrol, măcar rafinăria lucrează, ba și produce plusvaloare, procesează petrol importat și exportă produs finit, spre deosebire de Petrom, care joacă mai degrabă invers. În fine, ultima veste din dosar merge pe ideea că statul ar putea să-și recupere daunele din averea lui Patriciu, cât o mai fi ea.
Dosasul Rompetrol a avut repercusiuni și pe Bursă, unde 11 persoane acuzate de manipularea pieței, la listarea din 2004, au intrat la închisoare cu condamnări totale de 46 de ani. Printre ele și fostul ziarist Sorin Roșca Stănescu.
LOTERIA ȘI FRĂȚIA TRANSPARTINICĂ
Despre scandalul Loteria se scrie demult, iar unii dintre cei implicați susțin că pagubele contractului dubios cu grecii de la Intralot ajung la un miliard de euro în ultimii zece ani. O grămadă de politicieni și prieteni de-ai lor apar printre cei implicați, de la George Copos (aflat deja la închisoare pentru alte cauze), la membri ai tuturor guvernelor din ultimul deceniu.
De altfel, întotdeauna când a fost vorba de bani publici și de devalizat statul politicienii și-au uitat certurile de fațadă de la televizor sau din Parlament (tot pentru presă și ele) și au pus mână de la mână și interes de la interes astfel încât să iasă treaba bine.
Avem acum în derulare dosarul Microsoft, în care nouă foști miniștri, politicieni de toate culorile și oameni de afaceri sunt implicați într-o găselniță de muls bani publici, ale cărei prejudicii nu sunt încă certe, dar vorbim, în cel mai bun caz, despre câteva sute de milioane de euro, mai ales că și această afacere se derulează de ani buni, tot vreo zece.
Iar firele din acest dosar duc și către ceea ce pare a fi cireașa de pe tort, contractul EADS pentru securizarea frontierelor. Aparent, DNA a luat iar la control contractul cu nemții, semnat în 2004 și cu un cost aproape de un miliard de euro. Evident, pe aici sunt implicate nume din toate partidele mari, de la Ioan Rus, la Marian Săniuță sau Cristian David. Asta ca să punem pe listă doar miniștri de Interne, dar și Finanțele și premierii pot pica în aceeași găleată.
Evident, încă nu s-au formulat acuzații, toată lumea așteaptă explozia, iar președintele Train Băsescu spune că unele nume din dosarul Microsoft apar și în cazul EADS.
CAPETELE DE LEMN
Tot în plină campanie electorală a apărut și scandalul retrocedărilor în care eminența cenușie a PSD, Viorel Hrebenciuc, a ajuns deja la închisoare fiind arestat preventiv, după ce și-a dat demisia din Parlament. Un alt parlamentar, Ioan Adam, care se prezenta pe sine ca pe o somitate, e liber bine merci, sub fusta Camerei Deputaților și a creat astfel o nouă ciudățenie românească.
Și somitatea sus-menționată și Hrebenciuc sunt acuzați de aceleași lucruri, dar doar unul dintre ei e la închisoare…
Tot în Brașov, unde ar fi trebuit retrocedate niște zeci de mii de hectare de pădure, e în derulare și scandalul contractelor ilegale ale președintelui Consiliului Județean, Aristotel Căncescu, unul dintre beneficiari fiind un parlamentar al PC, Ion Diniță. De altfel, șefii a nu mai puțin de 11 județe sunt anchetați sau trimiși în judecată pentru matrapazlâcuri de diferite valori, toate în detrimentul statului și toate cu transferuri de bani transpartinice.
ISTORIA
României din ultimii 25 de ani e presărată cu astfel de scandaluri. Toate au în spate politicieni, singura specie care a prosperat în România fără să depună eforturi decât pentru a facilita abuzul de putere și a elibera drumul partenerilor privați către banii publici. Iar istoria asta se repetă de parcă am fi într-un blocaj temporal, ceea ce înseamnă ori că sunt ei prea deștepți și pot influența timpul, ori că suntem noi prea proști și ne repetăm greșelile pentru că ignorăm trecutul.
sursa-http://www.businesscover.ro/
