Influența pe care mediul online o are – tot mai puternică – se vede în fiecare zi; sau, dacă nu se vede, se simte.
Să vedem ce poate face, deci, un influencer – fie el blogger, lider de opinie, ori activist…
Poate… influența? Desigur. Poate schimba realitatea? Da. Poate muta subiectele care merită atenție după cum vrea? Și asta.
Există un cartel al bloggerilor? Mda. În sensul că bloggerii mari nu-și scot ochii unii altuia (iar cînd o fac, pot s-o facă pentru trafic), au campanii comune, au prietenii construite în ani de activitate. Putem să spunem că există și un blat între bloggeri? Mda. Dacă un subiect nu va fi preluat de unul dintre cei mari, s-ar putea să nu fie preluat nici de ceilalți.
Înainte de a ni se opune, poate, argumentul invidiei, trebuie să spunem clar: un blogger mare muncește mult pentru a fi blogger mare. Dar nu despre asta vorbim acum.
Un blogger știe clar ce public are, cui scrie, și cine va reacționa și cum la un articol. Și – pentru că știe – are și mijloace de a controla asta.
Cînd scrii un articol, comentariile sînt importante. Sînt articole care știi că nu vor genera comentarii, chiar dacă sînt interesante: nu vor genera comentarii pentru că nu presupun polemici. Dar în articolele despre care știi că vor fi comentate e important să vezi încotro sînt duse comentariile.
Primele reacții după un articol vor duce linia discuțiilor unde vrea autorul sau… aiurea. Se poate devia această linie? Da. Poate bloggerul are cîțiva postaci care au grijă ca primele comentarii să dea linia dorită. Poate acești postaci… sînt chiar el – nu vă mirați.
Dar și dacă apar comentarii nedorite se poate face ceva. Unii șterg sau banează; alții pot lucra mai subtil, mutînd ora comentariului nedorit mai devreme, astfel încît drept ultime comentarii să apară doar cele favorabile.
Alt mod de a trage un comentariu pe dreapta este expedierea comentatorului cu propoziții scurte și disprețuitoare. Genul preferat este: „tu n-ai înțeles nimic, nu-i așa?” – după astfel de replică, nimeni nu mai are chef să aducă valoare discuției. Ăăăă… nu-i așa?…
…o bună parte din treabă este făcută de comunitatea bloggerului. Comunitatea este construită cu greu și nu-mi place să cred că este o turmă de fani, de groupies.
Așa cum bloggerul știe cum îi va reacționa comunitatea, așa și comunitatea știe ce se așteaptă din partea ei. Se poate baza un blogger pe felul în care comunitatea va reacționa atunci cînd un comentator din afară va da impresia că atacă un subiect într-un fel nedorit? Da.
Vorbim și despre cum un blogger poate promova ceva. Și nu doar prin publicitate – ci și subliminal. Cînd întîlniți, din întîmplare, un articol în care autorul se întreabă „știe careva care e cea mai bună pizza din oraș?” este interesant să vezi primele comentarii: probabilitatea ca acestea, de fapt, să fie adevărata publicitate a articolului este mare.
Un blogger știe care-i sînt vehiculele ce aduc trafic. Întrebările puse cititorilor – una la mînă. Mai sînt articolele care „trebuie înțelese doar de cunoscători”. Vin și acele materiale „primite pe mail de la X”. Am amintit mai sus și certurile cu alt blogger – și-astea dau trafic ușor.
Poate fabrica un blogger un subiect? Da – dar este mai simplu, mai elegant și mai fără urme ca treaba asta să se facă pe facebook. Cunosc oameni care fabrică subiecte; iar prin fabricare înțeleg construirea artificială a unui conflict care să genereze discuții și trafic. Instigarea și hărțuirea participanților la trafic, a reprezentanților ordinii publice sînt cele mai la îndemînă moduri de acțiune.
——————-
Mă întorc la ce spuneam mai pe la-nceput. Nu-i pic de invidie în articolul ăsta. Simply Bucharest nu-i blog de listă scurtă; e un un blog de nișă care nu trăiește din trafic, din publicitate, din promovare. Simply Bucharest are locul lui în lumea asta și locul ăsta e acolo unde se oprește vîrful nasului.
Am vrut doar să știți ce se poate face – nu întotdeauna, nu susținut și nu programatic – și pînă unde se poate merge.
