București, capitala României, e în sărbătoare zilele astea, când se împlinesc 555 de ani de la prima atestare istorică a localității. Multe spectacole, de toate felurile și pentru toate gusturile, lumini, muzică, târguri, na, așa cum se cuvine. Și totuși, cine e Bucureștiul ăsta și cam ce vrea el de la lume?
Din trecut a ajuns până la noi porecla de Micul Paris, deși mai degrabă seamănă cu Bruxelles-ul. Și mai din trecut, mare lucru nu știm despre el, nici măcar nu se știe cu certitudine cine l-a adus pe fața pământului. Un călugăr neamț scria prin secolul 18 că orașul îl are ca părinte pe Bucur, un cioban sau pescar sau haiduc sau boier, naiba știe. Dovezi nu există în afară de etimologie.
Un alt prezumtiv întemeietor ar fi Negru Vodă, alt personaj de poveste, care ar fi fost primul voievod al Valahiei, prin secolul 13. Referiri la oraș apar și într-un document de pe vremea lui Mircea (secolul 14), care se referea la București scriind Cetatea Noastră. Certitudinea apare abia în 1459, când Vlad Țepeș scutea de dări unii locuitori ai zonei.
De altfel, Dracula a locuit patru ani din cei șase ani ai domniei sale în București și, pare-se, el e cel care l-a vrut capitală în locul orașului Târgoviște, poziție întărită de fratele său, Radu cel Frumos, pus pe tron de turci. Și poate și de aia a devenit cetate de scaun. Așezat în câmpie, aproape imposibil de apărat, orașul București era la cheremul oricui vroia să atace.
Iar povestea, de fapt de aici începe, chiar dacă au mai fost domnitori, precum Radu Șerban, care preferau Târgoviște. Capitală în adevăratul sens al cuvântului a devenit prin 1659, fie sub Mihnea III Radu, fie sub Gheorghe Ghica, ambii au domnit în anul respectiv, primul până în noiembrie, celălat, normal, după.
Treptat, Bucureștiul a devenit cel mai important oraș al țării, locul care atrăgea negustorii, pentru că măcar se afla la întretăiere de drumuri, fie spre Dobrogea, fie spre Transilvania.
BANII ȘI VIAȚA
Pe recensământul din 2011, municipiul București are o populație stabilă de 1,7 milioane de locuitori, dar cifra reală e probabil aproape de trei milioane de oameni, e de departe cel mai bogat oraș al țării, controlează cam un sfert din PIB-ul de circa 140 miliarde euro al României, în vreme ce PIB-ul pe cap de locuitor e de 2,5 ori mai mare în raport cu cel național, situație firească, aici fiind concentrate multe dintre investițiile companiilor străine care au venit în România după 1990.
În ceea ce privește viața, orașul e, din nou, cel mai efervescent centru de distracție și cultural din țară, viața de noapte e căutată, dar e greu de crezut că Bucureștiul își va recăpăta într-un viitor previzibil imaginea interbelică, perioadă în care era extrem de vizitat, unii occidentali, în special englezi și francezi, băteau mii de kilometri pentru a vedea oaza de verdeață din est, pentru liniște și pentru prăjiturile de la Capșa.
Acum, pentru că ar fi cazul să facem o analiză completă, orașul București nu a reușit să iasă bine din ghearele comuniștilor, care i-au mutilat monumentele în virtutea construcției socialismului multilateral dezvoltat, că a picat în mâinile hrăpărețe și incompetente ale autorităților din ultimii 25 de ani. Așa că, nu e vreo mare surpriză ca e încă plin de câini vagabonzi, de drumuri proaste, sistematizarea traficului suferă, nu are o centură completă, traficul se face prin centru, în vreme ce actualul primar, Sorin Oprescu, râmă pământul în nord, unde problema fusese rezolvată în mare parte, deși ar fi putut colabora cu CNADNR pentru finalizarea centurii atât de necesare.
Mai mult, perdelele de pădure care protejau măcar parțial orașul de praf și vânturile Bărăganului s-au diminuat masiv, spațiul verde pe cap de locuitor e cev mai mult de 23 mp, sub pragul minim de 26 mp impus de UE, iar parcurile continuă să fie tăiate. De asemenea, în ciuda frânării activității economice, orașul București rămâne una dintre cele mai poluate capitale europene, doar Sofia fiind într-o situație mai delicată.
Iar ce-l așteaptă nu prea putem estima. Pe malul Dâmboviței e greu de prognozat cam ce idei le mai vin autorităților, că doar trebuie să fie niște moștenitori de nădejde ai dementului care a construit un monstru inutil precum Casa Poporului, bună, iată să găzduiască cel mai ineficient Parlament din UE și jocurile de lumini ale sărbătorii București, 555 de ani.
sursa-http://www.businesscover.ro/
