Solistul trupei Proconsul, Bogdan ”Bodo” Marin, a afirmat, într-un interviu acordat AGERPRES, în cadrul proiectului ”ORAȘUL MEU, BUCUREȘTI”, că este dependent de acest oraș, ”pentru că rădăcinile sunt bine ancorate”.
Bodo a vorbit despre plăcerea pe care o avea în copilărie de a merge cu autobuzul, despre politețea bucureștenilor de altădată, dar și despre parcurile preferate în care iese la plimbare împreună cu familia. Artistul și-ar dori să nu mai vadă pe chipurile oamenilor din București atâta încrâncenare și tristețe, ar vrea să vadă mai mulți oameni zâmbind, vorbindu-și politicos, chiar dacă nu se cunosc, iar în oraș i-ar plăcea să vadă mai mult verde, mai multe parcuri.
AGERPRES: Când spunem Proconsul spunem muzică pop-rock, spunem muzică de calitate, când spunem Proconsul spunem Bodo — Bogdan Marin, un rocker bucureștean. Ce înseamnă pentru tine București?
Bogdan ”Bodo” Marin: Locul în care m-am născut, locul în care mă întorc de fiecare dată după orice călătorie, oricât de lungă ar fi sau oricât de departe de țară. Cu drag vin la București. Sunt, într-un fel, dependent de București, ca și formațiune, din toate punctele de vedere. Unu — ți-am spus, pentru că m-am născut aici. Doi — pentru că rădăcinile sunt bine ancorate. Trei — pentru că împreună cu trupa nu prea ai cum să faci treabă în România decât dacă stai în București. De-a lungul timpului am întâlnit colegi foarte talentați care locuiesc în alte orașe și au fost frustrați mult timp de faptul că nu au locuit aici. Din București, indiferent că vrem sau nu vrem, se dă ora exactă.
AGERPRES: Inclusiv în muzică. Propun să ne întoarcem puțin în timp. Cum era Bucureștiul în vremea copilăriei și a adolescenței tale și cum îl privești acum din perspectiva unui om matur?
Bogdan ”Bodo” Marin: Singurul lucru care mă agită puțin în București la ora actuală este aglomerația din trafic. În rest, privesc cu drag și vechiul București, privesc cu drag și noul București, tot ce s-a construit. De obicei am un sistem foarte ciudat: încerc să privesc doar ce-mi place. Nu știu cum să-ți spun… Pentru a-mi face ziua mai frumoasă, îmi place mult să privesc frumosul din București. Iar urâtul… nu, la părțile mai puțin frumoase ale Bucureștiului îmi place să privesc și binele, pentru că întotdeauna, chiar într-un loc în care nu totul este frumos, există și ceva care ar putea să schimbe locul acela: o sămânță mică de tot care ar putea să schimbe în bine locul respectiv. Din copilărie, chiar zilele trecute, călătorind cu colegii, încercam să ne amintim împreună… de fapt încercam să văd dacă ei își amintesc de transportul în comun din anii ’70. Eu, fiind născut în 1968, îmi amintesc cu plăcere de mijloacele de transport din anii ’75-’80, când țin minte că iarna îmi plăcea foarte mult ca mama să mă ducă în autobuze care erau rotunjite, ca niște ”bombițe”. În față, lângă șofer, pentru că se afla și motorul, învelit într-o husă de piele care emana căldură multă, era singurul loc unde era cald în autobuz. Și îmi plăcea foarte mult să stau acolo. Sunt tare multe amintiri frumoase și plăcute. Mi-aduc cu drag aminte de Bucureștiul civilizat al anilor ’70-’75. Am rămas de atunci cu o imagine frumoasă a Bucureștiului, aș spune chiar foarte frumoasă, pentru că oamenii erau foarte civilizați în timpul acela. Oamenii se respectau unii pe alții, își vorbeau foarte politicos, se adresau unul altuia cu apelative frumoase, țin minte că își zâmbeau pe stradă, și îmi este dor de vremurile acelea.
AGERPRES: Și respectau inclusiv Bucureștiul.
Bogdan ”Bodo” Marin: Cu siguranță.
Foto: (c) Vlad STAVRICĂ / AGERPRES FOTO
AGERPRES: Spune-mi dacă există un loc sau o zonă, un cartier, care-ți place foarte mult în București și de care te leagă niște amintiri frumoase.
Bogdan ”Bodo” Marin: M-am născut în Cartierul Militari, undeva pe Bulevardul Uverturii, și am trăit acolo 36 de ani. De câte ori trec pe acolo, prin zona respectivă, pe lângă blocul în care am locuit, mă cuprind amintiri foarte plăcute și mă simt bine. Dar îmi place tot Bucureștiul. Îmi place zona de nord a Bucureștiului foarte tare, îmi plac zonele înverzite și parcurile care au lacuri. Am apreciat foarte mult în ultimul timp Parcul ”Cuza Vodă” care este un loc refăcut, foarte frumos și de promenadă pentru bucureșteni, foarte potrivit.
AGERPRES: Ți-ai imaginat vreo clipă că ai putea să trăiești și în alt oraș decât în București?
Bogdan ”Bodo” Marin: Mi-am pus, câteodată, așa, problema, atât eu, cât și colegii din trupă, dacă am trăi undeva… Fac o paranteză. Călătorind foarte mult în țară, distanțele dintre București și locurile în care avem concerte — ca Baia Mare, Bârlad sau Timișoara — sunt foarte mari. Și ne-am gândit, în glumă, nu cumva ar fi mai bine pentru toți dacă ne-am muta într-un fel sau altul în centrul țării? Sau măcar să ne facem un cartier general acolo. Și toți am căzut de acord că Sibiu ar fi un loc potrivit. Dar nu am făcut asta. Nu s-a mutat în Sibiu niciunul dintre noi.
AGERPRES: Prin natura profesiei tale, cu siguranță ai văzut cam toate orașele țării și ai văzut și orașe din afară. Spune-mi dacă ai regăsit în vreunul dintre aceste locuri ceva ce ți-a plăcut foarte mult și ți-ai dori să existe și în București.
Bogdan ”Bodo” Marin: Fiecare oraș, prin amplasamentul pe care-l are, prin zona geografică respectivă, are o caracteristică aparte. Sibiul are caracteristica lui de veche cetate, cu Piața Mică, Piața Mare, și cu toate clădirile frumos orânduite și îngrijite. Timișoara este alt oraș foarte frumos, Oradea îmi place enorm de tare. Toate orașele au caracteristicile lor. Nu m-am gândit niciodată să aduc ceva din orașul Oradea la București sau din Sibiu la București sau invers. Cu siguranță că fiecare are ce trebuie și în fiecare oraș există ceva unic. În Constanța, vechiul cartier din jurul Pieței Ovidiu, care este puțin mai… nu aș spune dărăpănat, dar este puțin atins de vreme, îmi aduce aminte de Havana veche. Un pic din Havana veche am regăsit în Constanța.
AGERPRES: Din punct de vedere al activității artistice, există un loc anume de care vă simțiți, nu numai tu, ci și băieții din trupă, foarte legați, un loc în care ați filmat un videoclip, în care ați avut un concert deosebit?
Bogdan ”Bodo” Marin: Ca trupă, locurile de care ne leagă, invariabil, multe amintiri sunt locurile în care am repetat, locurile în care au fost puse bazele activității noastre pe care o desfășurăm zilnic. Pot să spun că în anul 1983, când m-am apucat de cântat, am avut favoarea să repet undeva pe strada Smârdan numărul 7, în clădirea veche de acolo, undeva aproape de pod. Acolo am avut o sală de repetiții până prin anii ’90. Deci vreo șapte ani ne-am desfășurat activitatea acolo, pe instrumente și aparatură second hand. Acestea sunt niște amintiri foarte dragi inimii mele și întotdeauna drumul dintre cartierul Militari și strada Smârdan din Centrul Vechi era un prilej de bucurie pentru mine, pentru că mă duceam acolo unde îmi plăcea să mă duc, să fac ceea ce făceam, să cânt, respectiv, și când mă întorceam seara târziu spre casă îmi plăcea mult liniștea din București de după ora 21,00 — 22,00.
Foto: (c) Vlad STAVRICĂ / AGERPRES FOTO
AGERPRES: Pentru că vorbeai despre Centrul Vechi, dacă ar fi să te gândești la perioada Bucureștiului de altădată — și când spun ”altădată” mă refer la vremurile când oamenii ieșeau la ”promenadă” pe Kiseleff, ”la Șosea”, cum se spunea, sau pe Calea Victoriei — și Bucureștiul din prezent, ce ai alege: Bucureștiul de altădată sau cel de acum?
Bogdan ”Bodo” Marin: Pot să fac un mixaj? Adică să luăm bunul simț și să-l adaptăm la vremurile de acum. Pentru că dacă te duci și la ”Carul cu bere” și în Centrul Vechi — arată bine, în schimb, dacă mă întrebi pe mine, lipsește elementul ”oameni de bună calitate”, pe care mi-aș dori să-i văd acum. Mie-mi place, de câte ori merg pe stradă, dacă vreau să întreb pe cineva unde se află strada Mărgeanului, de exemplu, persoana pe care o întreb să se uite la mine și, chiar dacă-mi spune ”Nu știu”, să-mi zâmbească, pentru că și eu îi zâmbesc în momentul respectiv. Nu-mi place să văd oameni cu priviri mohorâte, nu-mi place să văd oameni încrâncenați sau apăsați de griji. Și, din păcate, în Bucureștiul de astăzi, atât în trafic, cât și pe stradă, vezi preponderent oameni apăsați de griji.
AGERPRES: Dacă ai putea să schimbi ceva în București, ce ai schimba?
Bogdan ”Bodo” Marin: Aș da o lege, asta cu zâmbetul. De aici derivă foarte multe, să știi. Aș da o lege — dacă nu zâmbești pe stradă să fii amendat puternic!
AGERPRES: Atunci când vrei să te relaxezi, să ieși puțin din zona ta de activitate, unde-ți place să te plimbi?
Bogdan ”Bodo” Marin: În Herăstrău, în Cișmigiu îmi place foarte mult să mă duc… în ”Cuza Vodă”. Deci în parcuri, în general.
AGERPRES: Revenind un pic la copilărie, spune-mi o întâmplare amuzantă de care-ți amintești cu plăcere și unde a avut loc în București.
Bogdan ”Bodo” Marin: Sunt foarte multe întâmplări amuzante, ținând cont că am stat 36 de ani în Militari. Dar îmi aduc acum aminte de una. Se întâmpla undeva pe la Lujerului, în locul unui hypermarket construit acum, unde era pe vremuri fabrica de lapte. Știi cum e pisica…știe că în curtea cutare va găsi mereu un borcănaș cu lapte. Așa eram și noi, copiii. Țin minte că săream gardul aproape zilnic la fabrica de lapte. Nu eram noi singurii care săream gardul, gașca noastră de 3-4 băieți, care consideram că facem un lucru senzațional că sărim gardul la fabrica de lapte, nu ne prinde nimeni și nu ne vede nimeni. Bineînțeles că portarii închideau ochii când patru prichindei săreau gardul, iar un muncitor îi servea cu o înghețată. Mi se păreau extraordinare aceste gesturi, care mi-au rămas întipărite în minte pentru toată viața. Noi, după ce săream gardul, nu ceream, dar muncitorii, când treceam prin fața secției de acolo plimbându-ne nestingheriți, ne ofereau înghețată cu cacao, cu vanilie, cu fistic și noi eram de fiecare dată încântați.
AGERPRES: Ce crezi că ar trebui să aprecieze străinii la București atunci când vin în țara noastră?
Bogdan ”Bodo” Marin: În primul rând, faptul că Bucureștiul a evoluat mult. Faptul că în București, în ultimii 10 ani — pentru că așa era și normal și acesta era și cursul firesc al lucrurilor din orice punct de vedere… după ce am început să învățăm democrația, am început să aplicăm în România — cum spuneam, în ultimii 10 ani s-au făcut lucruri foarte frumoase. Îi invit să privească Bucureștiul anilor ’90 și după aceea să privească Bucureștiul anilor 2010 și își vor da seama că s-au schimbat foarte multe lucruri. Am mulți prieteni care vin din Occident sau din alte state, care nu au fost de mult timp în România și care rămân foarte plăcut surprinși de București. Îmi spun că au venit pentru o săptămână, pentru ca ulterior să stea o lună și jumătate pentru că le-a plăcut foarte mult, au vrut să viziteze multe locuri, fiind foarte tare impresionați de ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani în București.
Foto: (c) Vlad STAVRICĂ / AGERPRES FOTO
AGERPRES: Pentru că ești și tată, am să te întreb unde mergi cu copiii să se joace, să-i scoți la aer?
Bogdan ”Bodo” Marin: Întotdeauna, zona de nord a Capitalei este cea aleasă de soția mea și de mine pentru a ieși cu copiii. Mă refer la zona Băneasa, aproape de Grădina Zoologică, acolo există pădurea, copiii pot explora liniștiți în condiții de maximă securitate în ceea ce privește mașinile sau alte mijloace de transport, încep să înțeleagă ce se întâmplă cu natura din jurul lor, este un loc foarte bun, liniștit. Dacă vrem putem să ajungem la locul de joacă de lângă vestitele restaurante, făcut după ultimele standarde europene, cu tartan pe jos, cu foarte multă aparatură de joacă pentru copii, cu umbră, cu tot ce trebuie. Sunt locuri foarte frumoase în București. Nu mai sunt maidanele de altădată, dar și ele, la vremea respectivă, aveau farmecul lor.
AGERPRES: Există vreo clădire sau vreun monument vechi în București pe lângă care treci și ai o emoție sau o bucurie legată de un eveniment anume care s-a petrecut acolo?
Bogdan ”Bodo” Marin: În viața mea s-au întâmplat foarte multe evenimente. Chiar și un concert este un eveniment pentru mine, deci sunt multe clădiri unde am avut evenimente și toate îmi trezesc amintiri frumoase. Apropo de clădiri și de frumusețea lor, am avut privilegiul ca în blocul în care am locuit în Militari… eu am stat la etajul 9, iar în apartamentul de sub noi locuia un foarte mare arhitect al Bucureștiului, domnul Zoltan Takacs, care înainte de decembrie 1989, cu toate că arhitectura în București era dictată de către organele de partid, el era un rebel, tot timpul se încăpățâna să facă niște clădiri frumoase, să proiecteze lucruri care să înnoiască Bucureștiul. Îmi aduc aminte că, pe vremea aceea, reviste groase frumos colorate nu găseai nicăieri în România decât în cutia de scrisori a dânsului. Dacă voiam, puteam găsi cataloage de arhitectură pe care le luam, le răsfoiam și le puneam înapoi. Niciodată nu mi le însușeam. Și de acolo am prins gustul pentru frumos în arhitectură și mă mândream tot timpul, și o fac și acum, că vecinul meu Zoltan Takacs este cel care a conceput Postăvăria Română, care era singura clădire din București înainte de decembrie 1989 care arăta altfel decât celelalte clădiri. Era o clădire foarte frumoasă. Țin minte că de fiecare dată când treceam pe lângă ea mă emoționam, stăteam și priveam detalii, geamurile rotunde, unghiurile din care privești clădirea, cum se vede de acolo, cum se vede din partea cealaltă. Foarte frumoasă clădirea Postăvăria Română din București. O clădire frumoasă și astăzi, puțin neîngrijită dacă stau să mă gândesc, dar o clădire frumoasă.
AGERPRES: Întrebam mai devreme care este cea mai frumoasă amintire din copilărie. Dar care a fost cea mai mare trăznaie pe care ai făcut-o în copilărie și unde s-a întâmplat?
Bogdan ”Bodo” Marin: Tot în cartierul Militari, bineînțeles… Era autobuzul 36 barat, care trecea pe Uverturii. Iar dimineața, după ce plecau părinții de acasă la serviciu, eu eram într-un anturaj nu foarte plăcut cu un prieten, mă duceam în blocul de lângă, coboram cu buzunarele doldora de ouă și împrăștiam ouăle pe geamurile autobuzelor care treceau pline de călători spre serviciu. Până când un șofer a oprit și ne-a prins.
AGERPRES: Deci și Bodo a fost un copil năstrușnic.
Bogdan ”Bodo” Marin: Întotdeauna! Dar ce copil nu este năstrușnic? E bolnav, dacă nu e năstrușnic.
AGERPRES: Să încheiem cu o urare pe care ai face-o Bucureștiului, la împlinirea a 555 de ani. Ce i-ai ura?
Bogdan ”Bodo” Marin: Sincer, mi-aș dori ca undeva, în Centrul Vechi, sau undeva prin București, pentru că și acum ne aflăm într-o zonă veche a Bucureștiului, undeva lângă Foișorul de Foc, să plec de la restaurantul acesta, de exemplu, să pot să comand o birjă, să spun ”du-mă acasă, măi, birjar!”… nu, ”Mână, birjar!”. ”Du-mă acasă, măi, tramvai” era cealaltă variantă… să pot cânta cântecele astea. Dragi bucureșteni, înverziți tot ce se poate înverzi în jurul vostru și mă refer la plante, mă refer la copaci, mă refer la flori, înverziți, pentru că un oraș verde nu e un oraș posac. Îmi place să întâlnesc oameni veseli. Asta vă doresc, să aveți mult verde în București!
sursa-http://www.agerpres.ro/
