Ana-Maria Brânză, vicecampioană olimpică și multiplă campioană europeană și mondială la spadă, și-a împărțit copilăria între București și Craiova, în drumul ei de afirmare în scrima națională și internațională, dar Capitala continuă să joace un rol important în viața ei.
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/ AGERPRES ARHIVA
Într-un interviu acordat AGERPRES, în cadrul proiectului ”ORAȘUL MEU, BUCUREȘTI”, Ana-Maria Brânză s-a declarat fascinată de Cuba și de Havana, dar consideră că și Bucureștiul are ce să le ofere turiștilor străini, obiective precum Casa Poporului sau Centrul vechi.
Înstrăinată de București, încă de la 13 ani, când a început drumul spre marea performanță în scrimă, Ana-Maria Brânză descoperă cu plăcere părțile frumoase ale orașului, ultima revelație fiind Parcul IOR, unde a fost recent cu prilejul unui cros. Rutina din sport, cu antrenamente, stagii de pregătire, deplasări, competiții, i-au permis un contact strâns mai ales cu zona Ghencea, însă Ana-Maria și-ar dori în primul rând mai multe parcări și drumuri care să permită un trafic fluent într-un oraș devenit prea aglomerat.
AGERPRES: Sunteți născută la București. Ce înseamnă pentru dvs Bucureștiul?
Ana-Maria Brânză: Sunt născută în București, dar o mare parte a vieții am trăit-o la Craiova, încă de la vârsta de 13 ani. Am fost nevoită să mă mut în Oltenia după ce am fost selecționată la lotul național de junioare, acolo era centrul nostru de pregătire. Drept urmare am lipsit vreo 10 ani, exact perioada în care orice tânăr bucureștean începe să-și descopere orașul. M-am întors după 10 ani în București, dar în această perioadă veneam acasă la părinți în vacanțe. Deși târziu, am început să-l descopăr, să-i văd părțile frumoase și întotdeauna pentru mine Bucureștiul a însemnat acasă. Pentru că aici îmi era familia și așteptam cu drag să mă întorc acasă după fiecare competiție.
AGERPRES: Cum arăta orașul copilăriei dvs și cum vi se pare în ziua de azi?
Ana-Maria Brânză: Tot ce țin minte din perioada copilăriei e parcarea blocului în care stăteam, unde mă jucam cu copii de aceeași vârstă șotron și toate acele jocuri copilărești. Altfel, țin minte drumul pe care îl făceam în fiecare zi până la stadionul Ghencea, locul unde mi-am petrecut mai mult de jumătate din viață și bineînțeles drumul către școală. Cum arată azi Bucureștiul? Mult mai aglomerat și bucureștenii mult mai grăbiți — cam asta este percepția mea — și lipsa copiilor din spatele blocurilor. Nu mai văd copii jucându-se acolo și asta o spun cu părere de rău.
AGERPRES: Ce vă place cel mai mult la București?
Ana-Maria Brânză: În primul rând mă simt acasă și de fiecare dată revin cu drag, deși nu am fost prea atașată de casă, fiind plecată așa de mult timp. Așa cum e o colegă de echipă, care de fiecare dată când este plecată din țară îmi spune că îi e dor și de copacul din fața blocului. Mie mi-e dor de locurile în care am copilărit, chiar dacă m-am mutat din acel loc. Momentan locuiesc în afara Bucureștiului, dar legătura rămâne permanentă, zilnică. Îmi e însă drag să merg în locurile în care am copilărit, pentru că mă năpădește așa un sentiment de nostalgie.
AGERPRES: Care este locul dvs preferat din București?
Ana-Maria Brânză: Sinceră să fiu, nu am un loc favorit în București. Cea mai legată sunt de zona Ghencea, unde mă antrenez și cred că știu fiecare colțișor. Când eram mică, obișnuiam chiar să număr și pietrele de la școală până acasă. Dar, momentan, singurul loc pe care l-am descoperit de curând și de care m-am îndrăgostit la prima vedere este Parcul IOR. L-am descoperit cu ocazia unui cros anul acesta, în ianuarie, și mi se pare un colțișor de rai în București.
AGERPRES: V-ați mutat din București, ce v-a determinat să faceți acest pas?
Ana-Maria Brânză: Momentan locuiesc în Bragadiru. În mare parte am ales să mă mut din București din cauza aglomerației. Stăteam pe o străduță unde nu erau suficiente locuri de parcare și era un chin să vin seara acasă după antrenament și să dau turele necesare în jurul blocului în căutarea unui loc de parcare. Dar nu mă văd mai departe de București, pentru că viața mea este concentrată aici, chiar dacă stau la câțiva kilometri. Mai departe de atât nu cred că m-aș muta. Deși a fost o perioadă, după ce am revenit la București, când mă simțeam parcă mai legată de Craiova. Dar fiecare dintre aceste locuri are o semnificație aparte pentru mine. La Bragadiru îmi place parcul din oraș. În momentul de față, primăria a investit, printr-un proiect european, foarte mult și a restaurat parcul. În afară că au pistă de biciclete, au zona de grătare, foarte civilizat, gazon peste tot, locuri de joacă pentru copii. Chiar este o zonă cu aparate de fitness stradale și fiecare locuitor se poate bucura de mișcare. Eu veneam la Bragadiru doar acasă și nimic mai mult, nu am explorat prea mult zona, dar acest parc mi-a fost recomandat de mama mea. Am mers să-l văd și chiar este locul în care mă liniștesc și de multe ori mă și antrenez acolo.
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/ AGERPRES ARHIVA
AGERPRES: Ca sportivă, ați fost prin multe orașe ale lumii. Care a fost orașul care v-a rămas la suflet și de ce?
Ana-Maria Brânză: Având în vedere că țara favorită și cea care a rămas cea mai aproape de inima mea este Cuba, Havana are un rol foarte important. Practic e ca o întoarcere în timp. Am fost fascinată de la prima vizită de fiecare străduță care are o poveste în Havana, de locuitorii ei în primul rând. E ceva magic în acel loc, ceva care nu se poate exprima în cuvinte. M-am bucurat că timp de 10 ani am avut competiții acolo. Cunosc cred mai bine Havana decât centrul Bucureștiului, dacă pot spune așa. Iar din Europa, Barcelona are, la fel, un farmec aparte, dar nu mă văd trăind în niciunul dintre aceste orașe, oricât de mult îmi plac. Prefer să merg ca simplu turist ca să le explorez, dar nu mă văd trăind în altă parte decât în România. Cel puțin momentan.
AGERPRES: Ce v-ar plăcea să se schimbe în București în următorii ani?
Ana-Maria Brânză: Tocmai vin după un drum din celălalt capăt al Bucureștiului, mi-aș dori să avem parte de un trafic ca afară. Sau un trafic lejer, să nu ne pierdem jumătate din viață în mașină, așteptând la semafor. Cred că dacă astea s-ar rezolva — problema locurilor de parcare și a traficului — lumea ar trăi mult mai fericită aici.
AGERPRES: Cu ce credeți că îi poate atrage Bucureștiul pe turiștii străini?
Ana-Maria Brânză: Cred că Bucureștiul este un oraș destul de primitor cu străinii. În afară de obiectivul turistic principal, cel care vrea să fie văzut de toată lumea — Casa Poporului—, mai sunt și Arcul de Triumf, Dealul Mitropoliei, parcurile Herăstrău și Cișmigiu, Centrul vechi. Avem locuri încărcate de istorie și cred că Bucureștiul are ce să ofere turiștilor străini. Din câte am discutat cu prieteni care au fost în România, au fost încântați de spiritul nostru, s-au simțit foarte bine primiți și majoritatea au votat Casa Poporului ca fabuloasă. Și nu pot decât să le dau dreptate.
AGERPRES: Bucureștiul de altădată și Bucureștiul de azi. Ce ați alege și de ce?
Ana-Maria Brânză: Aș alege facilitățile de azi și liniștea de atunci. Nu sunt familiarizată cu Bucureștiul vechi decât din poveștile mamei. Îmi place, când avem ocazia, să ne plimbăm la pas prin oraș, ce era pe vremea copilăriei ei prin anumite locuri din Capitală și mă gândesc cum ar fi fost să fi trăit eu atunci. Cu siguranță era un oraș mai aerisit, iar oamenii mai zâmbitori și mai puțin grăbiți decât suntem azi și în permanentă criză de timp.
AGERPRES: Care este amintirea dvs cea mai dragă legată de București?
Ana-Maria Brânză: Cea din clasele V-VIII. Făcusem o adevărată pasiune să mergem după ore în parcul Carol. Eram o gașcă de prieteni, stăteam foarte aproape în zonă și după fiecare zi de școală ne petreceam timpul acolo și am amintiri dragi, amintiri de copii. Îmi amintesc și de o întâmplare amuzantă, de fiecare dată când aveam competiție în București, părinții nu mă puteau duce la Sala Floreasca și eram nevoită să-mi car echipamentul singură. Mă urcam în tramvaiul 32 și luam metroul de la Piața Unirii. Nu știu cum reușeam, dar de fiecare dată în loc să merg spre Aviatorilor, luam metroul în sens greșit. Asta nu mi s-a întâmplat în niciun alt oraș, în orice țară am fost, să încurc metroul. Dar în București, de fiecare dată, greșeam peronul și trebuia să cobor și să mă întorc din drum. Cred că din acea perioadă, de peste 15 ani, nu am mai fost cu metroul. Cu siguranță mi-ar face plăcere să refac acel drum, dar sper că acum nu mai încurc liniile.
AGERPRES: Dacă ar fi să transmiteți o urare orașului de ziua lui, care credeți că i s-ar potrivi cel mai bine Bucureștiului la cei 555 ani de existență?
Ana-Maria Brânză: Îi doresc orașului să rămână frumos, așa cum este el, iar noi, cei care trăim aici, să avem grijă de el, să ne facem curat în porțiunea noastră, să avem grijă de fiecare floare, de fiecare fir de iarbă care crește în București.
sursa-http://www.agerpres.ro/
