Scria ieri Dan Selaru ceva despre modele, modelare și limitele lor. Religia este un astfel de model, o grilă de citire a complexității lumii. Ea a apărut dintr-o necesitate. Între timp cunoașterea, în special cea științifică, a produs modele mai raționale și mai aproape de realități. Grila de citire religioasă a devenit una dintre multele posibile, și acum și-a pierdut relevanța. Religia, oricât ar părea de ciudat, există acum din inerție.
Problema este alta. Faptul că un model se epuizează nu este o nenorocire. Problema este că omul s-a născut credincios. Acum nu prea mai știe în ce să creadă. De aici marele pericol pentru civilizație. Știu, sună bizar, dar ne așteaptă vremuri și mai grele, dacă actualele crize sunt dublate de o criză de identitate religioasă.
