Marirea si decaderea covrigului, de la origini si pana in prezent – II

scris de Mini-economicus
In spiritual “parabolei” noastre, vom continua in acest capitol, sa vedem cum e evoluat covrigul raport cu istoria, societatea si economia mondiala.
Episodul 2.
“Epoca Renasterii” si evolutia patiseriei
Ne aflam deci, undeva in secolele XIV/XVI, perioada destul de zbuciumata pentru omenire si… patiserie.
Epoca in sine cunoscuta sub numele de Renastere, s-a caracterizat prin mari invenții și descoperiri geografice, din care putem enumera, in ordinea importantei:
– aparitia termenului de “Sponsor” (Homo-Comercialis) prietenul nostru din primul episod al povestirii, care s-a gandit sa-l trimita in 1492, pe Cristof(or) Columb(us), “un ilustru necunoscut” pe atunci, sa-i gaseasca “piata de desfacere” pentru covrigii, ce de acum, erau produsi in exces si nu mai avea cui sa-i vanda! Avem de a face deci ca motivatie primara cu “prima criza economica de supra-productie”… si incercarile de extindere a pietei la nivel mondial! Cine spune ca aceste crize (ciclice dealtfel) au fost generate de altceva decat de covrigi… MINTE!?
Impins deci de la spate (oopss !) de Homo- Comercialis, precum si de nevoia de a plati pensia alimentara, celor circa treizeci de copii, facuti prin diverse porturi, “marinelul nostru” – NU, NU LA EL MA GANDEAM… ci la Cristofor Columb, accepta in cele din urma, propunerea sponsorului(!); desigur ca, voiajul era unul mai mult de placere, atat timp cat oricum, habar nu avea unde o sa ajunga!
Paradoxul este ca Homo-Comercialis, in loc sa-i umple vaporul cu covrigii necesari drumului, i-a dat doar cateva lazi de PESMETI… STRAMOSII BONURILOR DE MASA din ziua de astazi! S-a dus omul si “cu chiu-cu-vai” a (re)descoperit America, taman cand tot echipajul se stafidise, de la atatia pesmeti mancati… Aparuse asadar si o “diferentiere a produsului” de la covrig la pesmeti!
In ceea ce priveste importanta “descoperirii” Americii, ea ne urmareste si astazi si la propriu si…. la figurat !
Odata ajuns pe “taramul fagaduinei” Cristofor al nostru (se pare ca poate fi recunoscut si ca un precursor al marketingului modern) a umplut noua tara de covrigi importati, dar asta numai dupa ce, s-a asigurat de disparitia concurentei, reprezentate de “unii cu pielea de alta culoare”… ce mancau doar carne rosie, desi aveau porumb din belsug… dar nu stiau sa-l foloseasca(?!)
Se poate discuta aici si de aparitia primului transfer de tehnologie (know-how) adica: intai “te rog cu sabia in mana” sa cumperi covrigii, mei, apoi iti “confisc materia prima” si iti vand tehnologia de a face covrigi”… pana dai in tremurici!
– in alta ordine de idei, tot in epoca respectiva, asistam la o înflorirea științelor și artelor, prin trezirea interesului pentru cultura antică; (re)apar lucrari celebre de sculptura si pictura cum ar fi:
grup statuar (in)covrigat, reprezentand probabil niste indivizi cu problem stomacale grave…stand pe un “tron” din marmura de Cararra..
Zeus din Olimp cu covrigul pe cap si pesmetele sub brat.
Venus din Millo prinsa la furat in Patiserie si pedepsita prin taierea mainilor…
pictura “Mama, copilul plangacios si covrigul”
lucrarea in ulei (de prajit) – “Flori de Mac”, ce a sugerat idea ca planta cu pricina s-ar putea folosi ca si condiment, de pus pe covrigi si asa s-a si facut de atunci si pana astazi!
tabloul “Odalisca nud in lan de porumb” unde se imbina armonios cele doua elemente generatoare, care unesc omul de covrig: gaura si faina de porumb!!
– intr-o nota ceva mai serioasa Renasterea este acceptata si ca o: “mișcare social-politică și culturală, determinată de lupta burgheziei împotriva feudalismului și caracterizată prin promovarea unei concepții optimiste despre demnitatea și mareția omului, refacere; reînflorire, reviriment, avânt”.
In traducere libera, comertul incepe sa aiba o pondere din ce in ce mai importanta, se acumuleaza primele mari averi, iar munca nu mai reprezinta o valoare in sine!
In stricta concordanta cu noua paradigma economica, mai mult ca o forma de compensare si abatere a atentiei omului de rand, incep sa i se ofere… MINCIUNELE, deocamdata de tipul: “promovarea unei concepții optimiste despre demnitatea și mareția omului, apoi in timp si cele clasice, comestibile, aparute/disparute din Simigerii; oricum, acea perioada este considerata a fi cea, in care s-a inventat cel de-al treilea produs de panificatie important dupa covrigi si… pesmeti… MINCIUNELELE!
– prin partea noastra de lume, odata cu Caderea Constantinopolului (1453) apar maestri baclavalelor si ai altor bunatati, prietenii nostri constanti… TURCII! Arta patiseriei cunoaste o mare inflorire, atat de importanta incat, pana si Stefan cel Mare (dupa cum spun martorii oculari?) se pare ca, dupa fiecare batalie castigata, captura intai tavile cu baclavale si abia dupa aceea se ocupa de “descapatanari”…cine nu e cuminte si nu papa tot…
– desigur ca orice produs, cu atat mai mult, cu cat piata este mai saturata are nevoie de “advertising”. Noroc mare cu inventarea tipografiei (1553), ce a permis imprimarea si distribuirea catre consumatori a primelor “reclame” la covrigi, pesmeti, minciunele si baclavale!
– ramanem tot in sfera Patiseriei pentru a semnala aparitia pe la Curtile Imperiale, (in special in Franta) a primilor “specialisti” in foetaje, torturi si chiar torturi dar cu accentual pus pe al doilea “t”…
Apar si primele magazine specializate, denumite intai “Boulangerie”… in traducere, oare cam tot aia o insemna(?) apoi furnizorii regali de delicatese. Asistam astfel la “venire pe lume” a baghetei si croissantului!
Va urma!