Lipsea un apostol al covrigilor, în Bucureşti – aveam Paul, aveam Petru, aveam Luca… şi-l avem pe Gigi. Mă rog, poa’ s-o pronunţa, franţozit, Jiji – cine ştie?
Dar după fel de fel de nume atît de neaoşe că te-apucă greaţa – „Covata cu bunătăţi”, „Mămuca”… parcă merge-un Gigi.
În fine! Gigi-ăsta se găseşte pe Batiştei colţ cu Bălcescu, pe locul unde era – parcă – un magazin de bijuterii-ceva; aşa că covrigăria asta se lăfăie cale de patru vitrine în cel mai central loc al capitalei; ciudat, zău aşa:
Pe Gigi-l laud pentru că mi-a plăcut ce-am luat de-aici; nu doar covrigi, dar şi chestii reuşite de patiserie. Au ceva botezat „poale-n brîu”; nu-i chiar-chiar (ba deloc!) produsul tradiţional, dar… e bun.
