Maroc, cu o suprafață de 446.550 km pătrați și o populație de 32.987.206 (iulie 2014), sărbătorește ziua națională la 30 iulie. Aceasta marchează aniversarea accederii la tron a regelui Mohammed VI (1999).
Foto: Globi.ro/Maroc
Este situată în NV Africii având vecini Marea Mediterană, Algeria, Sahara Occidentală, Oceanul Atlantic și Spania.
Marocul are un relief variat, constituit din câmpii, podișuri și munți. În partea centrală, paralel cu litoralul atlantic, se desfășoară, pe direcția SV-NE, Munții Atlas cu sectoarele: Anti Atlas (Atlas es Sarhar), munții erodați și cu altitudini reduse, Atlasul Înalt (Atlas Moutaouassit), care culminează la 4.165 m în Djebel Toubkal (cel mai înalt vârf din Maroc și totodată, din Africa de Nord) și Atlasul Mijlociu (Atlas el Kebir), lanț calcaros (3.340 m în Djebel Bou Nasr), care domină câmpia înaltă Moulouya. Spre vest, se întinde un vast platou, care atinge 1.300 m altitudine și domină câmpia vestică. În nord, paralel cu țărmul mediteranean, se desfășoară munții Rif (2 452 m; Jabal Tidiguin).
Clima este variată, deșertică în sud (foarte caldă și cu precipitații sub 100 mm/an), relativ secetoasă în podișurile interioare, subtropical-oceanică în câmpia litorală atlantică și mediteraneană pe coasta nordică. Principalele râuri se îndreaptă spre Oceanul Atlantic. Vegetația este săracă sau absentă în deșert, stepică. Platouri și păduri (îndeosebi de stejar), restrânse în munți și zona de coastă. Fauna este diversificată în funcție de climă.
Potrivit informațiilor MAE, Marocul prezintă cea mai mare diversitate a populației din lumea arabă.
Limbile oficiale araba și tamazigha (vorbită, estimativ, de circa 40% din populație, și care a devenit a doua limbă oficială conform Constituției aprobate prin referendum la 1 iulie 2011; se vorbesc, de asemenea, franceza (pe scară largă), spaniola (în nord) și alte dialecte berbere.
Islamul este religie de stat și religia majorității populației — 98,7%, în principal suniți de rit malekit (interpretare moderată a Islamului, care admite în anumite circumstanțe interesul comunității ca factor de adaptare a tradiției). Evreii și creștinii beneficiază de liberul exercițiu al religiei pe teritoriul Marocului, însă prozelitismul este interzis prin lege.
Teritoriul Marocului este divizat, începând cu 1997, în 16 regiuni economice, subdivizate la rândul lor în provincii (37) și prefecturi urbane (2 — Casablanca, respectiv Rabat).
Foto: www.turistik.ro
Locuit din antichitate de triburi berbere, teritoriul Marocului a fost cucerit pe rând de fenicieni, romani, vandali, bizantini și arabi. Cucerirea arabă și consacrarea Islamului ca religie dominantă au avut loc în secolul al VII-lea. În secolul al VIII-lea, parte a Califatului Omeiazilor, Marocul participă la cucerirea arabă a peninsulei Iberice. În 791, Idris I fondează Regatul („Sultanatul”) independent al Marocului, cu capitala la Fes, inaugurând astfel prima dinastie, a Idrisizilor (secolele VIII-X), și cea mai veche tradiție monarhică, păstrată până astăzi, din lumea arabo-musulmană. În secolele XI-XVIII, în Maroc se succed mai multe dinastii: Almoravizii, Almohazii, Merinizii, Wattassizii, Saadienii și, din 1666 până în prezent — Alaouiții (fără legătură cu numele minorității religioase omonime din Siria). Deși ultimele posesiuni iberice au fost pierdute de Wattassizi în 1492, în secolele XVI-XVII Saadienii și Alaouiții s-au opus cu succes tentativelor otomane de cucerire, extinzând frontierele regatului până la fluviile Senegal și Niger. Expansiunea și rivalitatea puterilor europene (secolele XVIII-XIX) au generat crize succesive ale Marocului care, la începutul secolului XX, au condus la apariția a trei zone de influență: un protectorat francez, unul spaniol și o zonă internațională (portul Tanger). Dezvoltarea mișcării de eliberare și emancipare națională, anticolonială, după 1945, a determinat Franța să accepte revenirea în Maroc a sultanului Mohammed V (în 1955, după un exil impus în Madagascar) și, un an mai târziu, restaurarea deplinei independențe de stat (1956, sub forma modernă a „regatului”). În anii ’90 regele Hassan a promulgat „democrația hassaniană”, care permitea libertate politică semnificativă și, în același timp, păstra puterea supremă a regelui. Regele Hassan a fost înlocuit în 1999 de fiul său Mohammed VI, care a promis mai multă deschidere politică, libertate de exprimare, reforme economice și libertate femeilor.
Forma de guvernământ este monarhie ereditară, constituțională și parlamentară. Șeful statului este regele Mohammed VI (30 iulie 1999). Puterea executivă: este partajată între suveran și Guvern, puterile constituționale ale primului ministru fiind extinse prin noua Constituție din 2011. Guvernul: este condus de Abdelilah Benkirane (29 noiembrie 2011). Parlamentul este compus din Camera Consilierilor (Senat) și Camera Reprezentanților (Camera Deputaților).
Principalele orașe: Casablanca, Fes, Marrakech, Tanger, Meknes, Agadir, Oujda. Maroc își întâmpină vizitatorii din întreaga lume cu itinerariile binecunoscute prin târgurile și piețele tradiționale souq, medinele (centrele vechi ale localităților) medievale, deșerturi prăfuite și zăpezile din vârful Munților Atlas.
Foto: www.turistik.ro
De la piețele haotice locale, unde mirosul de condimente umple atmosfera fierbinte, la moscheile poleite și muezinii ce cheamă credincioșii la rugăciune, de la nisipurile de culoarea piersicii ale dunelor ergului Chebbi la amețitoarele chei Tudra, de la Casablanca la Marrakech și de la Fez la Tanger, Marocul este un festin de peisaje și sunete pentru orice vizitator.
Foto: www.turistik.ro
Principalele atracții turistice: Air Benhaddou, un oraș fortificat de poveste; localitatea medievală Chefchaouen, cu clădirile în nuanțe de albastru; dunele din Sahara care își schimbă continuu formele, la Merzouga; peisajul spectaculos al Defileului Todra, acoperit cu trandafiri sălbatici primăvara; misterul orașului Fes, centrul antic al învățăturii sacre și al puterii imperiale, cu străzi labirintice punctate de minaretele înalte ale moscheelor Al-Qarawiyin și Al-Andalus; ruinele romane din secolul al III-lea de la Volubilis, aflate pe lista UNESCO de patrimoniu mondial.
Marocul încântă și prin evenimente culturale. În Marrakech, Festivalul de Artă Populară organizat în luna iulie oferă o gamă largă de produse multicolore, aduse în prim plan în spațiile publice din jurul orașului. Festivalul Prieteniei, la fel de celebru, reușește să strângă artiști de pe scenele internaționale în numele toleranței și al deschiderii către nou. Festivalul din Casablanca celebrează cultura marocană. Spectacolul din piața publică Djemaa el-Fna protejată de UNESCO, unde se află pictori henna, vânzători de licori, îmblânzitori de șerpi și acrobați pe timpul zilei și povestitori precum și muzicieni Gnaoua.
În ceea ce privește gastronomia, marocanii mănâncă în general de trei ori pe zi. Micul dejun poate consta în pâine, ulei de măsline, unt și conserve, sau o mâncare ca o clătita, numită baghrir. Prânzul este masa cea mai consistentă a zilei. Cina poate fi o masă ușoară sau mai greoaie, cu supa numită harira. Marocanii beau foarte mult ceai, dar și cafeaua, cu mult lapte și zahăr, este foarte populară. Nu consumă băuturi alcoolice și carne de porc, însă băuturile alcoolice se găsesc în baruri și cafenele. În mod tradițional, marocanii mănâncă la o masă rotundă, joasă și adesea dintr-un singur vas. Felul național este couscous, combinat cu carne de miel și alte ingrediente. Un alt preferat de locuitori este tajin, o tocană din legume și carne, gătită în vase de lut.
Relații bilaterale între Maroc și România
România și Regatul Maroc au stabilit relații diplomatice, la nivel de ambasadă, la 20 februarie 1962.
În perioada 5-13 iulie 1991, președintele României Ion Iliescu a efectuat o vizită de stat în Regatul Maroc, iar în zilele de 1 și 2 martie 2004, premierul Adrian Năstase a efectuat o vizită oficială în Maroc.
Miniștrii români ai Afacerilor Externe s-au aflat în vizite în Regatul Maroc, după cum urmează: Teodor Meleșcanu — la 27 ianuarie 1994, Adrian Cioroianu — la 23 ianuarie 2008 și Lazăr Comănescu — la 6 noiembrie 2008. În perioada 7-8 iunie 2013, ministrul afacerilor externe Titus Corlățean a efectuat o vizită oficială în Regatul Maroc, la invitația omologului marocan Saad Eddine El Othmani.
În zilele de 2 și 3 iulie 2003, ministrul marocan al Afacerilor Externe și al Cooperării Mohamed Benaissa a efectuat o vizită oficială la București. Potrivit MAE, Maroc se situează în permanență pe unul dintre primele locuri în ierarhia partenerilor comerciali ai României din Africa.
În 2013, schimburile comerciale bilaterale s-au cifrat la 647,60 milioane dolari, din care 524,92 milioane dolari — export și 162,67 milioane dolari — import.
Principalele grupe de produse exportate au fost: autoturisme Dacia Logan, piese și componente auto, mașini și echipamente, componente și echipamente pentru industria aeronautică, produse chimice, îngrășăminte, articole sanitare, bunuri de consum, fire și fibre sintetice, coloranți, uleiuri minerale, mașini textile și de prelucrat lemnul, unelte și scule, rulmenți, mașini, aparate și materiale electrice, instrumente și aparate optice, geamuri, articole de sticlărie, hârtie și cartoane, cereale, produse agroalimentare, cherestea, mobilă.
La import, grupele de produse au fost: fosfați, materiale plastice, pastă de lemn, produse din fontă, cauciuc și articole din cauciuc, conserve de legume, conserve de pește, citrice, încălțăminte, textile.
sursa-http://www.agerpres.ro/
