Scriitorul și eseistul francez Pascal Bruckner, care și-a lansat la București romanul „Fiul cel bun”, apărut la Editura TREI, afirmă, într-un interviu acordat AGERPRES, că scrierea cărții l-a ajutat să se reconcilieze postum cu tatăl său.
Foto: (c) Mircea ROȘCA / AGERPRES ARHIVĂ
„Sunt eu, ‘fiul cel bun’, sută la sută, în fiecare moment al cărții”, spune Bruckner.
În interviu, scriitorul vorbește despre împletirea filosofiei cu literatura în paginile cărților sale de ficțiune, despre criza economică, financiară și de identitate pe care o traversează Europa, despre situația din Ucraina.
”Singurul lucru care ține Europa unită e NATO contra lui Putin. Din fericire există Putin aici, pentru că ne face să ne simțim cu toții fericiți și uniți. (…) Nu suferim că avem prea multă Europă, ci pentru că nu avem suficientă Europă”, declară scriitorul.
AGERPRES: Reveniți în România pentru lansarea celei mai recente cărți a dvs, romanul „Fiul cel bun”. Cum găsiți România și pe români?
Pascal Bruckner: La fel ca și anul trecut. Mi se pare că țara are o situație mai bună decât în trecut. Evoluează. Și-apoi abia am ajuns de trei ore (n.r. joi). Așa că aceasta este o imagine superficială, dar vremea este frumoasă, iar femeile încă mai sunt destul de îmbrăcate. Deci am o imagine pozitivă despre România.
AGERPRES: Romanul dvs este o carte a revoltei împotriva autorității paterne sau una a iertării și împăcării?
Pascal Bruckner: Amândouă. În primul rând, la începutul romanului, este o carte a revoltei împotriva tatălui și a familiei, iar la final conturile ajungând să fie echilibrate. Și-apoi, această cartea m-a ajutat să mă reconciliez cu tatăl meu.
AGERPRES: Cât din „fiul cel bun” este Pascal Bruckner?
Pascal Bruckner: Sunt eu, „fiul cel bun”, sută la sută, în fiecare moment al cărții. E o memorie foarte subiectivă pe care o povestesc aici.
AGERPRES: Convingerile dvs filosofice se regăsesc în paginile cărților de ficțiune pe care le scrieți?
Pascal Bruckner: Cartea este o genealogie a convingerilor mele filosofice. Vorbesc despre Albert Camus, Jean Paul Sartre, Raymond Aron. Este o relatare cronologică a convingerilor mele, dar mai degrabă o istorie a propriei mele deveniri decât a convingerilor mele filosofice.
AGERPRES: Mă refeream la întreaga dvs operă de ficțiune.
Pascal Bruckner: A, da. Aceasta este o întrebare dificilă, pentru că, este adevărat, mărturisesc că am o scriitură schizofrenică. Am făcut o departajare foarte netă între roman și eseul de filosofie. În eseu fac observații foarte serioase, în timp ce în roman îmi permit să scriu și lucruri puțin perverse. Este un pariu de nedezvăluit, adică acolo îmi permit să spun lucruri pe care, altfel, nu le-aș mărturisi. Însă, în romanul de față, sunt îmbinate amândouă, atât filosofia, cât și romanul, ca ficțiune.
AGERPRES: În „Tentația inocenței” vorbiți de „prăbușirea ideologiilor care ne scapă de soluția comodă a imputării nefericirii noastre imperialismului, capitalismului sau comunismului”, ca și de „raportul ambiguu întreținut de homo democraticus cu despotismul, pe care îl detestă, dar căruia îi regretă dispariția”. Cum priviți ascensiunea partidelor naționaliste în Europa, reflectată în rezultatele recentelor alegeri europarlamentare (Marine Le Pen — Franța; naționaliștii greci sau formațiunea eurofobă UKIP a lui Nigel Farage din Marea Britanie)?
Pascal Bruckner: E complicat. Se presupune că Europa ar trebui să-și protejeze cetățenii pe care i-a rănit. Pentru că nu a reușit să evite criza economică, a promovat o politică de austeritate și, așadar, în rândul populației se manifestă o decepție adâncă. Și-apoi Europa nu are frontiere, limite.
Aderarea la Uniunea Europeană a mai multor țări i-a speriat pe cetățenii Uniunii, pentru că simbolul Europei este ‘Sala pașilor pierduți’, unde poate intra oricine, iar oamenii se refugiază în precaritatea națională. Și englezii, și francezii, germanii și grecii. Europa i-a dezamăgit pe cetățenii ei, cărora le-a adus atât de mult în trecut. O țară cum este Polonia are o situație bună în Europa.
Personal nu sunt foarte neliniștit. Cred că această criză va trece și în cinci ani va exista un nou avânt pentru Europa. Problema este însă că nu există o Europă. Da, există un Bruxelles, centrul normelor și rigorilor internaționale, care dau reguli despre cât de mari trebuie să fie bananele, câtă grăsime trebuie să aibă cacaoa. Reguli foarte stricte. Dar nu există un președinte al Europei, o armată unită a Europei, nu există o politică externă, ci o politică a Berlinului, a Parisului, a Londrei ș.a.m.d. Iată de ce există percepția unui vid, care sperie pe cetățeni. Oamenii caută sentimentul patriotic în propria țară. Chiar și în propria regiune: Scoția, Catalonia, Corsica, Țara Bascilor. Nu există o Europă. Nu suferim că avem prea multă Europă, ci pentru că nu avem suficientă Europă.
AGERPRES: Și, totuși, nimic nu ne unește?
Pascal Bruckner: Singurul lucru care ține Europa unită e NATO contra lui Putin. Din fericire există Putin aici, pentru că ne face să ne simțim cu toții fericiți și uniți. Din păcate, Putin are mulți aliați în Franța.
AGERPRES: Ați fost un fervent susținător al cauzei croaților, bosniacilor și kosovarilor din fosta Iugoslavie, adept al bombardamentelor NATO din 1999 asupra Serbiei, dar și un critic al utilizării torturii în închisorile de la Abu Ghraib sau Guantanamo. Cum apreciați situația din Ucraina? Ce soluție vedeți?
Pascal Bruckner: E complicat. Merg în Ucraina în septembrie. Dar cred că Poroșenko (n.r. președintele ales al Ucrainei Petro Poroșenko) își începe mandatul sub auspicii pozitive și are motive să mențină unitatea în Ucraina. Dar are o sarcină enormă. Să reformeze țara, care se află într-o situație de haos total. Să lupte împotriva separatiștilor și să se teamă de fratele mai mare din Rusia. De asemenea, el trebuie să lupte împotriva indiferenței Europei. Sunt foarte multe provocări pentru el. Dar cred că avertismentele venite din partea președintelui Obama și sancțiunile au frânat puțin avântul lui Putin.
AGERPRES: Din nou Putin…
Pascal Bruckner: Trebuie să recunoaștem că Putin este un lider foarte inteligent și că în fața lui dușmanii sunt foarte divizați. Germanii vor să negocieze cu rușii problema gazelor, Franța vrea să le dea înapoi două nave de luptă Mistral. Situația este foarte dificilă. Dar, deocamdată, s-a evitat un război total. Mă repet, asta din fericire că există NATO. Francezii au un profund sentiment antiamerican, iar NATO este brațul armat al imperiului american. Și trebuie să reamintim că nu este aceeași concepție despre libertate în Est și în Vest. Dacă ați trecut prin comunism, americanii nu l-au cunoscut niciodată. Iar în Franța, comunismul nu reprezintă decât nostalgia câtorva intelectuali care au sprijinit această doctrină. Așa că în prezent există un singur jandarm, Washington, în timp ce Europa nu are o armată. Exist doar două armate solide în Europa, aceea a Angliei și a Franței. Dar nu este suficient la 15 milioane de locuitori. Și poate că Putin o să ne trezească. Poate că este nevoie de un dușman comun al Europei ca să ne mobilizăm trupele.
AGERPRES: Cum se reflectă cele două probleme — rezultatul alegerilor europarlamentare și criza ucraineană — în cercurile intelectualității pariziene?
Pascal Bruckner: În prezent oamenii înțeleg că această criză nu se reduce doar la nivelul economico-financiar. Există și o criză spirituală. Cred că Franța este cea mai bolnavă dintre țările Europei. Și Spania și Germania se descurcă mai bine, Marea Britanie a reînceput creșterea economică, în timp ce Franța se află pe marginea prăpastiei. În fața lui Putin nu avem soluții. Deocamdată, criza este la nivelul Franței. Este păcat ca o țară atât de bogată să nu fie capabilă să iasă din această situație. Am sosit de la Paris. De dimineață orașul era blocat și ieri la fel de greva taximetriștilor și a celor de la căile ferate. Nimeni nu se putea deplasa în oraș. Franța a inventat acest sport național — greva. Se face grevă din orice motiv. Nici nu se mai știe de ce se face grevă. Trebuie să râdem, pentru că, altfel, ajungem la disperare.
AGERPRES: Să revenim la literatură. La ce carte lucrați în prezent? Este un nou roman sau o lucrare de filosofie?
Pascal Bruckner: Revin la eseu. Încep un eseu despre bani, dacă există sau nu o morală a banilor. Este o temă care mă interesează în prezent. O să lucrez doi ani și jumătate din greu.
***
Născut la Paris în 1948, Pascal Bruckner este romancier și eseist, o figură emblematică a intelectualității franceze.
A fost profesor invitat al universității californiene Saint-Diego (1986-1995), profesor la Institutul de Studii Politice din Paris (1990-1994), colaborator al cotidianului Le Nouvel Observateur și, în prezent, al ziarului Le Monde.
La Editura TREI au apărut toate romanele sale („Casa îngerilor”, „Luni de fiere”, „Hoții de frumusețe”, „Care dintre noi doi l-a născocit pe celălalt?”, „Iubirea față de aproapele”, „Căpcăunii anonimi”, „Copilul divin”, „Palatul chelfănelii”, „Iubito, eu mă micșorez!…”, „Păzea, se-ntoarce Moș Crăciun!”, „Paria”), precum și volumele de eseuri („Noua dezordine amoroasă”, „Fanaticii apocalipsei”, „Paradoxul iubirii”, „Căsătoria din dragoste”, „Euforia perpetuă”, „Mizeria prosperității”, „Tirania penitenței. Eseu despre masochismul occidental”).
AGERPRES/(A — autor: Daniel Popescu, editor: Georgiana Tănăsescu)
sursa-http://www.agerpres.ro/
