Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord (prescurtat Regatul Unit sau Marea Britanie) cuprinde Anglia, Țara Galilor, Scoția și Irlanda de Nord. În Marea Britanie nu se aniversează ziua națională ca în alte țări, însă Ziua Oficială de Naștere a Majestății Sale Regina, fixată în doua zi de sâmbătă a lunii iunie, ține locul acestei sărbători naționale. În 2014 această zi este sărbătorită la 14 iunie.
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA
Marea Britanie, cu o suprafață de 242.514 kmp, este situată în vecinătatea coastei de Nord-Vest a continentului European. Teritoriul țării este compus din Insula Marea Britanie, partea de Nord a Insulei Irlanda și aproximativ 1.000 de insule mici aflate în mările înconjurătoare. Marea Britanie este mărginită de Oceanul Atlantic și de mările adiacente: Marea Nordului, Marea Celtică, Marea Irlandei și Canalul Mânecii. Pe Insula Irlanda, provincia Irlanda de Nord are o graniță terestră cu Republica Irlanda. Insula Marea Britanie este a treia cea mai populată insulă din lume, după Java (Indonezia) și Honshu (Japonia).
Populația țării este de 63.181.775 persoane, conform ultimului recensământ din 2011.
Regatul Marii Britanii a rezultat din uniunea regatelor Angliei (Anglia de astăzi și Țara Galilor) și al Scoției în 1707. În 1801, Regatul Marii Britanii s-a unit cu Regatul Irlandei, formând Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei. După separarea celei mai mari părți din teritoriul Irlandei de Regatul Unit, în 1922, statul s-a redenumit Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA
Marea Britanie deține teritorii ”peste mări”, numite teritorii dependente ale Marii Britanii, răspândite pe tot globul. Acestea sunt rămășițe ale vechiului Imperiu Britanic și sunt, în general, de mici dimensiuni, de la minuscula insulă Pitcairn, în mijlocul Oceanului Pacific, cu cei 45 de locuitori ai săi (potrivit unui recensământ din 2012), până la Bermuda, în Atlanticul de Nord, cu o populație de 69.000 locuitori (estimare Index Mundi 2013). Teritoriile dependente britanice sunt: Anguilla, Teritoriul Antarctic Britanic, Bermuda, Teritoriul Britanic din Oceanul Indian, Insulele Virgine Britanice, Insulele Cayman, Insulele Falkland, Gibraltar, Montserrat, St. Helena și Dependențele (Insula Ascension și Tristan da Cunha), Insulele Turk și Caicos, Insulele Georgia de Sud și Sandwich de Sud, Zonele Bazei Suverane din Cipru (Akrotiri și Dhekelia).
Insula Man și Insulele Normande (Channel Islands), din apropierea Marii Britanii, sunt teritorii autonome aparținând Coroanei britanice. Deși nu fac parte din Regatul Unit, au guvern, sistem legislativ și parlament propriu, mențin anumite relații cu Marea Britanie.
Principalele orașe ale Marii Britanii sunt: Londra (capitala Angliei), Edinburgh (capitala Scoției), Cardiff (capitala Țării Galilor), Belfast (capitala Irlandei de Nord).
Moneda Marii Britanii este lira sterlină. Banca Angliei este banca centrală care emite moneda, dar băncile Scoției și a Irlandei de Nord păstrează dreptul de a emite propriile bancnote de lire sterline, cu condiția să dețină în rezervă suficiente bancnote emise de Banca Angliei, care să acopere propriile emisiuni.
Steagul Marii Britanii este Steagul Unit, cunoscut sub numele de ”Union Jack”, creat prin suprapunerea steagurilor Angliei (Crucea Sfântului George) și al Scoției (Crucea Sfântului Andrei), cărora li s-a adăugat, în 1801, Crucea Sfântului Patrick, pentru Irlanda.
Un simbol reprezentativ pentru Regatul Unit este ”Britania”, o personificare a Regatului Unit, ce își are originea în ocuparea Sudului și centrului Marii Britanii de către romani. Britania este simbolizată de o tânără femeie cu păr negru sau blond, purtând un coif corintian și veștminte albe, ce ține într-o mână tridentul lui Poseidon și în cealaltă un scut împodobit cu Steagul Unit. În accepțiunea modernă, Britania este asociată adeseori cu puterea maritimă, spre exemplu în cântecul patriotic ”Rule, Britannia”. Un alt simbol al Marii Britanii este leul, reprezentat în spatele Britaniei, pe moneda de 50 pence. Leul a reprezentat frecvent un element în heraldică, fiind inclus pe stema Regatelor Angliei, Scoției și a Regatului Gwynedd în Țara Galilor.
Albert Docks — Liverpool
Foto: (c) RADU TUTA / AGERPRES ARHIVA
Marea Britanie este o monarhie constituțională, puterea executivă fiind exercitată în numele monarhului de către primul ministru și alți membri ai Cabinetului, care conduc departamente (ministere). Miniștrii răspund în fața Parlamentului, organul legislativ, care este considerat, prin tradiție, ”suprem”.
Clădirea Parlamentului
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA
Potrivit Ambasadei României în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Marea Britanie este una dintre puținele țări din lume care nu au o constituție codificată într-un document fundamental, bazându-se, în schimb, pe obiceiuri consacrate prin tradiție și pe un număr de legi constituționale separate. În timp ce monarhul este șeful statului și, teoretic, deține puterea executivă, primul ministru este șeful guvernului. Șeful statului este regina Elisabeta a II-a, iar din mai 2010, șeful Guvernului este premierul David Cameron (Partidul Conservator).
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA
Regina Elisabeta a II-a (sub numele de botez Elizabeth Alexandra Mary) s-a născut la 21 aprilie 1926, la Londra. Tatăl ei, ducele Albert de York, a fost proclamat rege, sub numele de George al VI-lea, după abdicarea fratelui său, Eduard al VIII-lea, în decembrie 1936. Mama sa a fost Lady Elisabeta Bowes-Lion, contesă de Strathmore și Kingborne. După ce tatăl său a urcat pe tron, prințesa Elisabeta a devenit moștenitoare a tronului. Odată ce a devenit succesoare la tron, prințesa Elisabeta a început să ia cursuri de istorie, drept și religie, pregătindu-se, astfel, pentru viitorul său rol. De asemenea, a studiat franceza, arta și muzica, a luat lecții de echitație și de înot. La 18 ani, prințesa Elisabeta a fost numită consilier de stat, exercitând, pentru prima dată, îndatoriri de șef de stat, în timpul absenței Regelui.
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA
La 20 noiembrie 1947, prințesa Elisabeta s-a căsătorit cu prințul Philip Mountbatten, devenit în urma căsătoriei Duce de Edinburgh. Prințul Philip, fiul prințului Andrew al Greciei și stră-strănepot al reginei Victoria, și-a efectuat serviciul militar în Marina Britanică. Cei doi au patru copii: prințul Charles de Wales, moștenitorul tronului, născut la 14 noiembrie 1948, prințesa Anne, născută în 1950, prințul Andrew, născut în 1960 și prințul Edward, născut în 1964.
Regele George al VI-lea s-a stins din viață la 6 februarie 1952, iar Elisabeta a fost proclamată suverană a Marii Britanii, sub numele de Elisabeta a II-a. Încoronarea oficială a avut loc la Westminster Abbey, la 2 iunie 1953, iar ceremonia a fost condusă de Geoffrey Fisher, arhiepiscop de Canterbury. Noua regină și Ducele de Edinburgh s-au mutat la Palatul Buckingham și poartă numele onorific al Casei de Windsor.
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA
Elisabeta a II-a este regină a șaisprezece state suverane, din comunitatea cunoscută sub titulatura Commonwealth: Regatul Unit, Australia, Canada, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vincent și Grenadine, Antigua și Barbuda, Belize și Sfântul Kitts și Nevis.
Politica guvernului britanic se exercită ”În numele reginei”, ea având prerogativele de a declara război și a încheia pace. Rolul său în stat se exprimă succint în formula ”Regina guvernează, dar nu domnește”. Majoritatea britanicilor consideră coroana un simbol al stabilității statului. Suverana Marii Britanii este o persoană populară și venerată. Este patroana a peste 600 de organizații de caritate și alte organizații și una dintre cele mai bogate femei din lume.
Regina și Ducele de Edinburgh au celebrat cea de-a 60-a aniversare de la nuntă în 2007; căsnicia lor este cea mai lungă a unui monarh britanic.
Majestatea Sa Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a sărbătorit, la 6 februarie 2012, Jubileul de Diamant, corespunzător împlinirii a 60 de ani de când se află pe tronul Regatului Unit. Anul 2013 a marcat cea de-a 60-a aniversare a încoronării sale, fiind organizat, cu acest prilej un festival special desfășurat în grădinile de la Buckingham.
Premierul Victor Ponta și Alteța Sa Regală Charles, la petrecerea în aer liber cu ocazia Jubileului de Diamant al Majestății Sale Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii organizată de Ambasada Marii Britanii (2012)
Foto: (c) LUCIAN TUDOSE / AGERPRES ARHIVA
Primii succesori la tronul Marii Britanii sunt: prințul de Wales, Charles (născut în 1948), ducele de Cambridge, prințul William (născut în 1982), prințul George de Cambridge (născut în 2013) și prințul Henry de Wales (născut în 1984).
Ziua Oficială de Naștere a Majestății Sale Regina a fost celebrată oficial pentru prima dată în Regatul Unit în 1748. De atunci, ziua Regelui sau a Reginei a fost stabilită în Imperiul Britanic și mai târziu în Commonwealth potrivit diferitelor proclamații regale emise de suveran, de guvernator sau de parlamentul local. Data exactă a sărbătorii variază de la țară la țară și nu se suprapune cu data de naștere a monarhului, decât din coincidență.
Foto: (c) RADU TUTA / AGERPRES FOTO
Regatul Unit are o istorie îndelungată de jucător important pe plan global și joacă un rol important în UE, ONU și NATO. Secolul XX a însemnat pentru Marea Britanie redefinirea locului său pe harta lumii. La începutul secolului XX, cârmuia un imperiu extins pe întregul glob. Deși au trecut două războaie mondiale și sfârșitul imperiului, Regatul Unit rămâne o putere economică și militară, cu influență politică și culturală pe întregul mapamond. Marea Britanie a fost prima țară industrializată din lume, iar economia sa rămâne una din cele mai mari, deși de mulți ani se bazează pe industria serviciilor.
Regatul Unit este caracterizat de o diversitate etnică, datorată parțial moștenirii imperiului.
Marea Britanie reprezintă o forță și în domeniul cultural, un reper în cultura globală a tinerilor încă din perioada de glorie a grupurilor Beatles și Rolling Stones, în anii ’60. Moștenirea literară a Marii Britanii este recunoscută în întreaga lume, William Shakespeare, Charles Dickens, Scot Robert Burns, Welshman Dylan Thomas fiind doar câteva nume ce au rămas eterne în istoria literaturii.
Alteța Sa Regala Charles, Prinț de Wales, Principesa Margareta și Principele Radu, la Facultatea de Drept. Prințul Charles a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din București, festivitatea având loc în Aula Magna a Palatului Facultății de Drept.
Foto: (c) RADU TUTA / AGERPRES FOTO
Prințul Charles, aflat într-o vizită privată în România, s-a întâlnit cu sătenii din Valea Zalanului, un sat izolat din județul Covasna, unde deține un conac pe care l-a restaurat.
Foto: (c) MALINA NEGREA / AGERPRES FOTO
Relații bilaterale între România și Marea Britanie
Relațiile diplomatice la nivel de legație între România și Marea Britanie au fost stabilite la 8/20 februarie 1880, când guvernele Germaniei, Franței și Marii Britanii, pe calea unor note diplomatice cu conținut similar, au recunoscut independența de stat a României.
La 10 februarie 1941, Marea Britanie a rupt relațiile diplomatice cu România. Cinci zile mai târziu, la 15 februarie, personalul legației britanice a părăsit țara noastră. Reluate, la nivel de reprezentanță, 15 februarie 1946, relațiile diplomatice dintre cele două state au fost ridicate, la 17 septembrie 1947, la nivel de legație, iar la 1 decembrie 1963, la nivel de ambasadă.
După anul 1989, președinții României au efectuat mai multe vizite în Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord. Astfel președintele Ion Iliescu a efectuat vizite în perioadele 2-4 noiembrie 1994, 22-23 aprilie 2001 și 7-10 septembrie 2004.
La 20 octombrie 2004, președintele Ion Iliescu a efectuat o vizită oficială de o zi în Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, prilej cu care a participat, la Londra, la un dejun oferit în onoarea sa de regina Elisabeta a II-a și prințul Philip, Duce de Edinburgh.
Președintele Emil Constantinescu a efectuat o vizită între 7-9 februarie 2000.
La 31 ianuarie 2005, președintele Traian Băsescu a efectuat o vizită oficială în Marea Britanie, la invitația premierului Tony Blair. Președintele României, Traian Băsescu, a efectuat o nouă vizită oficială în Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, în zilele de 6 și 7 iunie 2011.
În România, cele mai importante contacte la nivel înalt au avut loc cu prilejul vizitei oficiale a Alteței Sale Regale prințul Charles de Wales, în perioada 3-6 noiembrie 1998.
Alteța Regală prințesa Anne a efectuat o vizită oficială în perioada 11-12 octombrie 2000, participând la ceremonia de inaugurare a sediului renovat al Consiliului Britanic din București.
Membri ai Familiei Regale a Marii Britanii au vizitat în mai multe rânduri România.
În ultimii ani, prințul de Wales, a venit în fiecare an în România, unde a cumpărat mai multe case vechi aflate în mai multe localități, pe care le-a restaurat, printre care Viscri (județul Brașov). Moștenitorul tronului Marii Britanii s-a aflat în România și în perioada 27-31 mai 2014, cu acest prilej fiind primit de președintele Traian Băsescu, la Palatul Cotroceni, care i-a mulțumit „pentru prietenia pe care a arătat-o, în toți acești ani, României și poporului român”.
Foto: (c) MALINA NEGREA / AGERPRES FOTO
Prințul Charles, aflat într-o vizită privată în România, s-a întâlnit cu sătenii din Valea Zălanului, un sat izolat din județul Covasna, unde deține un conac pe care l-a restaurant și unde obișnuiește, de câțiva ani să vină pentru câteva zile de vacanță.
Foto: (c) MALINA NEGREA / AGERPRES FOTO
În 2012, și fiul cel mic al prințului Charles, Henry, s-a aflat într-o vizită neoficială în România. Prințul a petrecut sărbătorile de Paști la reședința contelui Kalnoky din localitatea Micloșoara, județul Covasna. Prințul Henry s-a aflat la prima sa vizită în România.
Potrivit datelor Ambasadei României în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în 2013, volumul total al schimburilor comerciale româno-britanice și volumul exportului românesc în Marea Britanie au atins un nivel record în istoria relațiilor comercial-economice bilaterale.
Astfel, în 2013, valoarea totală a schimburilor comerciale româno-britanice a fost de 3.285,59 milioane Euro, din care exporturi românești 2032,34 milioane Euro și importuri 1253,25 milioane Euro, soldul balanței comerciale fiind pozitiv, de +779,09 milioane Euro.
AGERPRES (Documentare-Roxana Mihordescu, Doina Lecea, editor: Irina Andreea Cristea)
sursa-http://www.agerpres.ro/
