În fusta mea, cu ditamai șlițul în față, mă urc în autobuz. Dau să-i fac ochi dulci frumușelului din fața mea. Zic, ha, să vezi ce sexy mă așez acum pe scaun, nici nu știe ce l-a lovit.
Încep să mă las, mai am un pic ș-ating scaunul cu curu’, am privirea criminală. Prrr! Îmi crapă fusta. În cur. Privirea mea periculoasă se transformă în rictus. Ce dracu fac acum? Simplu, cobor din mașină cu mâna la cur. Subtil, feminin, subtil.
Ajung acasă, mă schimb, plec la Street Delivery. Sunt atentă, să nu crape nimic, să nu am șlițu’ deschis. Ne învârtim pe acolo ca un coi într-o căldare, plecăm, mă urc în troleu. Liniștită că n-am mai avut vreun incident. Dau să scot telefonul din buzunar, văd că un sfârc mi-e afară din maiou. Ei, las-o dracu. Eu nu vreau să fiu indecentă, e destinu’.
