Un geamăt şi un vaiet general zguduie interneţii: manuscrisele lui Eminescu ajung în stradă! Muzeul Literaturii Române este în pericol, până pe 15 iunie trebuie găsită o soluţie! Încerc să desluşesc situaţia din ştirile publicate: nimic! Peste tot doar tânguieli, aproape nici o informaţie despre cum s-a ajuns în această situaţie. Pe undeva totuşi se strecoară adevărul şi iese la lumină: Muzeul Literaturii Române datorează chiria către propietar pe ultimii 12 ani şi dacă nu plăteşte chiria pe ultimii trei ani (500.000 euro) atunci ajunge în stradă. Aşa parcă încep să înţeleg!
Deci de 12 ani Muzeul Literaturii Române ştie că proprietarul clădirii şi-a recuperat drepturile în instanţă şi că are două variante: să se mute sau să plătească chirie. Şi vreme de 12 ani mulţii directori ai Muzeului Literaturii Române nu au făcut nimic în această direcţie. Probabil vor fi făcut ceva-ceva, dar nu au rezolvat problema. Şi în ultima secundă începe mobilizarea heirupistă:v eniţi în stradă să ne ajutaţi! Manuscrisele lui Eminescu la gunoi! Primăria capitalei nu ne dă bani! Noi suntem cultura şi poezia, adevărul şi viaţa! Ajutor!
Heirupismul de ultim moment este dăunător. Perpetuează ideea că este posibilă salvarea prin minune, că va apărea cineva să te ajute în ultima secundă. Nu există aşa ceva în viaţa reală. Tocmai de aceea trebuie ca Muzeul Literaturii să ajungă în stradă, trebuie să fie distrus puţin patrimoniu şi să apară procurorii cu întrebarea: cine este vinovat pentru distrugerea patrimoniului? Să fie chemaţi foştii directori să-şi scrie memoriile la procuratură. Să avem şi noi vinovaţi pedepsiţi.
