România este un eșec absolut al luptei anti-corupție, pentru că este un succes absolut al capitalismului. Nicăieri în lumea civilizată nu există, ca în România, convingerea că orice este o marfă. În România copiii sunt o marfă, funcțiile publice sunt o marfă, sănătatea este o marfă, educația este o marfă, viața este o marfă, moartea este o marfă, libertatea este o marfă. Totul se vinde sau se cumpără. Orice lucru are prețul lui. Ideea de bunuri publice nu există. Ideea de stat nu există. Solidaritatea nu există. Traiul în comun nu există. Interesul privat vine înaintea oricăror alte considerent. Dacă este în interesul meu, am îndreptățirea morală să fac orice: să fur, să omor, să las să moară pe oricine. Binele comun nu există, există doar binele individual.
Dacă cineva își închipuie că într-o astfel de țară, cu astfel de valori, există vreo metodă de a combate corupția, este pur și simplu idiot. Poate să aresteze DNA juma de țară: jumătatea cealaltă nu va înțelege nimic din asta. Corupția este un mod de viață. De fapt, un mod de supraviețuire, pentru că, din păcate, marea majoritate a românilor supraviețuiește, nu trăiește. Iar din strategiile de supraviețuire valorile morale lipsesc. Numai națiunile bogate, cu oameni îndestulați, își permit luxul traiului moral și al lipsei corupției. Ieșirea din sărăcie este singura soluție pentru combaterea corupției. Cum asta nu se va întâmpla în lumea capitalistă perfectă, corupția va dăinui.
