Iunie 2014, la periferia Londrei, pe gazonul unei case dintr-un șir lung, așa cum sunt atâtea în capitala britanică. Un tânăr de vreo 35 de ani își face de lucru cu o săpăligă pe lângă tufele care mărginesc proprietatea.
E solid, cu ochii albaștri și ras în cap. Nu are însă alură de skinhead, ba din contră.
În vreme ce oțelul sapei scoate scântei lovindu-se de bordura de pietre din jurul unui tufiș, peste lucrătorul nostru se așterne o umbră. E un vecin, figură tipic britanică, ten deschis, păr șaten, dinți plecați prin toate părțile și o privire oarecum pierdută. Zâmbește… Nu vrei să-mi cureți și mie aleea pentru mașină?
Ar cam avea nevoie, bălăriile dintre dale au jumătate de metru. Și casa pare cam neîngrijită.
Cât ai vrea?, revine englezul. Nimic, nu am timp, răspunde grădinarul de ocazie. Ești român, nu? Nu pari, dar știu că stau români aici. Da, sunt. Numai lucruri rele am auzit de voi. Ai auzit de Churchill?
Da.
Trec vreo jumătate de oră prin istoria britanică și englezul are surpriza să afle lucruri în plus despre Oliver Cromwell și descendența lor normandă.
Se oprește.
Auzi, dar lucrați pe undeva? Da. Toți? Da. Cu acte? Da.
Hm, ciudat. Și ce faceți? Pai majoritatea lucrăm la metrou. Alții la un supermarket. Aaaa, n-aveți studii, că te văd dezghețat? Ba da, toți avem facultate, unii au master în economie, alții în drept. N-am putut să găsim în domeniile noastre. Ne-au respins mereu.
Da, indienii, nu?
Și pakistanezii și africanii…
Asta e, sunteți mai rău decât negri, sunteți negri cu fața albă. La noi se ține cont de discriminare, de aia. Dar să știi că un patron deștept face în așa fel încât să găsească loc și unui est european cu școală.
N-am întâlnit până acum.
E, vei găsi, uite poate ținem legătura, te iau la mine să mă ajuți și după aia poate îți găsesc și un job potrivit cu pregătirea.
La ce să vă ajut?
Păi prin casă. Noi plecăm des și am nevoie de cineva care să aibă grijă de casă, de curte.
Păi nu lucrați?
A, ba da, la un service, dar nu lucrez decât șase luni pe an. Restul timpului călătoresc.
Și soția?
Păi ea nu lucrează, n-a lucrat niciodată. Ia zi, vrei? Te iau la mine, ții casa curată, mai tunzi iarba, te plătesc. Și poate reușesc să-ți găsesc o slujbă bună după aia, că doar ești școlit ce naiba. Cunosc multă lume…
sursa-http://www.businesscover.ro/
