Sesiune de comunicare în Facultatea de Jurnalism. Sună mai important decât e. Câțiva studenți din facultate își prezintă lucrările în fața colegilor. Niște colegi plictisiți, aduși în săli de profesori, cu promisiunea unei prezențe la seminar.
Printre tot felul de prezentări, apare el. Mic, chel și grăsan. E la Master și prezintă lucrarea lui de disertație. Care e mai mult decât o simplă lucrare, e o odă adusă lui Mircea Badea.
Vorbește cu patos despre discursul sincer, corect și echilibrat al lui Badea. Despre cum el e cetățeanul adevărat, care vine și pune punctul pe i. Badea nu acoperă subiecte mondene, ca Simona Sensual, ci vorbește despre ce trebuie, politică. Și se ia de politicienii corupți. Are și citate din Badea, doar a urmărit peste 3000 de minute de emisiune pentru lucrarea asta. După prezentare, într-o discuție cu câteva profesoare, afirmă mândru și hotărât că el chiar îl urmărește pe Mircea Badea! Să știe, la dracu, toată lumea!
Când e întrebat ce e Badea, până la urmă, om de divertisment sau jurnalist, el răspunde:
– E Mircea Badea și atât!
Ca să participe la sesiunea asta, lucrarea lui a fost aleasă de un profesor. Nu știu care mă sperie mai mult, el sau profesorul.
Și ca voma să fie din adâncul mațelor, când plec de la facultate, mă trezesc în mijlocul unui marș PNȚCD. Discurs pus în difuzoare, moși și babe cu pancarte, tot ce trebuie.
de Denisa Niță
