Banii nu contează prea mult în viața oamenilor. Cel puțin așa reiese dintr-un studiu comandat de Kruk România, în care cei aproape 5.000 de respondenți au declarat, în proporție de 41% că banii contează doar pentru asigurarea unui trai decent, în timp ce 21% au spus că e bine să ai cât mai mulți bani și cine nu recunoaște este ipocrit. Mă amuză studiile care întăresc lucruri sau fapte cunoscute de mai toată lumea. Da, e bine ca firmele să vină cu mai multe date despre piață atunci când fac o conferință de presă, dar am senzația că informațiile date către presă sunt platitudini, iar cele interesante sunt păstrate pentru uzul propriu.
Spre exemplu, în completare procentelor de mai sus se afirmă că mai bine de o treime își doresc să aibă mai mulți bani decât în prezent. Ori întrebările au fost diferite, ori răspunsurile au fost aiurea. Pentru că nu pricep cum se exclude „banii contează, dar numai cât să am un trai decent” cu „îmi doresc să am mai mulți bani decât în prezent” și cu „e bine să ai cât mai mulți bani cu putință”.
De asemenea, aflăm că indiferent de vârstă, oamenii declară că părinții lor au avut o situație financiară mai bună decât a lor. Din nou, comparăm mere cu pere, pentru că avem comunismul luminat al lui Ceaușescu pe o parte și capitalismul de după 1990 pe de alta. Cele două societăți sunt incomparabile; atunci puteai să ai bani, dar nu aveai ce face cu ei, acum poți să faci orice, dar nu ai cum fără bani. Iar cei de peste 60 de ani care au spus că părinții lor o duceau mai bine (adică foametea din perioada de după război, nu cred că spun adevărul.
Mai mult, studiul, realizat online pe un eșantion de aproape 5.000 de persoane de către iVox și coordonat de către antropologul Vintilă Mihăilescu, ne spune să doi din trei români au, în prezent, o datorie. Nu se spune însă la ce români se referă, așa că cifra este inutilă. Presupunând că au fost luate în calcul doar persoanele peste 18 ani (și până în 65, că oricum nu găsești prea multe persoane în vârstă pe internet ca să faci studiul), am avea un total de peste 15 milioane persoane (pe recensământul din 2011). „Doi din trei” înseamnă că 10 milioane de români au datorii. Nu este deloc exclus să fie așa, numai că studiul spune că două treimi dintre datornici au datoria către bancă. Adică peste 6,5 milioane de creditați de la instituții financiare, în condițiile în care numărul total al persoanelor împrumutate este de 4,5 milioane (cifră de la Asociația Română a Băncilor din 2013). Studiul precizează că un procent de 20% au datorii către rude, iar restul de 13-14% au datorii către companii de telefonie și utilități, la stat și la companii de colectare a creanțelor.
În fine, poate sunt eu mai greu de cap. De altfel, nici nu mai comentez despre emoțiile pe care le simte un român atunci când ajunge restanțier și cum se simte atunci când scapă de toate datoriile.
Mai interesant este faptul că Kruk, companie de colectare creanțe, a ajuns la un portofoliu de 845.00 de datorii, 96% dintre ele fiind deținute de persoane fizice, iar valoarea totală a creanțelor în recuperare se ridică la 6,2 miliarde lei. Cea mai mare datorie este de 1,2 milioane lei, iar media creanțelor este de 7.000 de lei. Este interesant deoarece ne arată măcar parțial cât de mare este problema datoriilor la noi în țară, cu restanțe nu doar către bănci, ci și către companii de asigurare și companii de utilități (în special operatorii de telecomunicații).
sursa-http://www.businesscover.ro/
