de Constantin Gheorghe
Într-o democrație suntem cetățeni cu drepturi, libertăți și obligații egale. Avem dreptul la vot, nu și obligația de a vota. Avem însă obligația de a participa la viața publică. De aici și obligația, morală și cetățenească, de a participa la vot. A spune că ”toți sunt la fel”, că ”nu ai ce alege” este o imensă tâmpenie. Sunt destule opțiuni, nu asta este problema. Problema este că nu mai vrem să ne asumăm responsabilități, nici în spațiul public, nici în spațiul privat. Un soi de infantilizare a cetățeanului. Combinată cu o mercantilizare a politicului. Nu, nu vii la vot pentru că ți se dă ”ceva”, sau că cineva îți cumpără votul. Vii la vot pentru a susține un proiect sau un set de politici publice pe care le socotești potrivite pentru binele tău și pentru binele comun. Iar a veni la vot și a te șterge la cur cu opțiunea ta, anulând buletinul de vot este o culme a stupidității, un act de lașitate extremă.
Eu mă duc la vot. Am de ce, am cu cine vota, înțeleg miza acestor alegeri. Restul, treaba lor. Dar poate este momentul să nu mai visăm cai verzi pe pereți, să așteptăm Albe ca Zăpada și Feți Frumoși ai politicii. Așa funcționează democrația în realitate.
