Văd că, după economia de piață și societatea de piață, își ițește capul și politica de piață. Ideea de bază ar fi aceea că nu trebuie să existe bariere la intrarea pe piața politică, adică să se renunțe la orice criteriu pentru recunoașterea unui partid sau a unui candidat independent. Perfect! În afară de o fragmentare irațională a puterii, și o cacofonie generalizată, ce obținem? O guvernare mai bună, sau o scârbă definitivă de democrație?
Eu, unul, sunt pentru înlăturarea oricărui obstacol de acest gen. După principiul ”Dracu a văzut popă pe afet de tun? Aprob, să se vadă!” Pentru cine nu știe, este rezoluția scrisă de generalul Antonescu pe cererea unor legionari care cereau un afet de tun pentru înmormântarea unui popă legionar, nu mai știu cum trecut la cele drepte, parcă prin războiul civil din Spania. Până nu facem și mai multe pagube, nu ne învățăm minte! Așa am făcut și cu uninominalul, și acum e un bocet generalizat: ”Vai, ce Parlament de căcat avem!” Dau scris că la fel se va întâmpla și la renunțarea la pragul electoral, și la renunțarea la existența unui număr de aderenți pentru înregistrarea unui partid. reamintesc că în 1990 numărul obligatoriu era de 256 de semnături. Se înființau partide într-o veselie! Câte au rezistat? Câte s-au impus pe ”piață”? Câți independenți? Că în afară de Iorgovan, eu nu cunosc niciun alt independent ales în Parlament. De ce ar fi altfel acum? Pentru că avem ”rețele de socializare”? Haida-de! Like-urile NU sunt voturi, idioților! Și atunci? Vă e dor de circul din CFSN? Mie, unuia, nu! Deși ăla a fost, până la urmă, singura școală de democrație. Acum nu-și mai are rostul.
Scârba de politică este indusă, inclusiv prin astfel de abordări. De ce? Simplu! Pentru ca marelui business să nu i se mai opună nimeni! Golirea de conținut a democrației este o realitate. Iar mai multe partide sau mai mulți candidați independenți nu îi dau conținutul pierdut! Asta e ”politica de piață”! Pe care o slăvesc acum tot felul de jeguri, care-și zic ”societate civilă”. Știu, realitatea este crudă. Dar nu cu astfel de ”soluții” schimbăm lucrurile. Este mult mai simplu: re-ideologizarea partidelor, și revenirea la agenda publică. Nu e pentru mâine. Dar merită încercat.
