Hotelul Intercontinentul, ”verticala majoră a peisajului bucureştean” din anii ’70, a fost primul hotel de cinci stele din România şi cel de-al doilea hotel construit de lanţul hotelier InterContinental într-o ţară comunistă, după Esplanada din Zagreb.
Construcţia a început în 1967, după proiectul arhitecţilor Dinu Hariton, Gheorghe Nădrag, Ion Moscu şi Romeo Belea, ca parte a unui proiect mai amplu ce includea şi clădirea Teatrului Naţional. Lucrările au durat trei ani, iar inaugurarea a avut loc la 23 mai 1971.
Peretele din Sala Rondă a hotelului, dedicată conferinţelor, a fost decorat de pictorul Sabin Bălaşa şi face parte din Patrimoniul Naţional de Artă.
”Istoria Bucureştilor”, de Constantin C. Giurescu, publicată în 1979, descria cadrul urban nou format: ”Piaţa Bălcescu — unde se ridică un vast complex cuprinzând, între altele, noul Teatru Naţional şi Hotelul Intercontinental — este un important centru arhitectonic al oraşului”.
Hotelul a devenit prima alegere pentru jurnaliştii străini care veneau în Bucureşti, precum şi pentru personalităţile aflate în vizite oficiale.
Hotelul are 22 de etaje cu 257 de camere şi apartamente, un centru de sănătate la etajul 22 şi spaţii de conferinţe ce depăşesc 1.500 de metri pătraţi.
(Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)
