Cum spuneam, 2014 este anul tuturor pericolelor.

de Constantin Gheorghe

Echilibrele în lume sunt tot mai fragile. Vechii demoni ies din nou la iveală: naționalisme, extremisme de tot felul, discriminare, dogmatism, fanatism religios, xenofobie. Munca este tot mai puțin plătită. Într-o lume mai bogată ca niciodată sărăcia se întinde ca râia. Violența socială crește, și este tot mai irațională. Nimeni nu pare să mai deosebească binele de rău. 

Ne-am întors la politica sferelor de influență. Pax americana este o uriașă minciună. O națiune de circa 300.000.000 de oameni nu are cum domina o lume de 7 miliarde! Este o sarcină peste puterile ei. Nici în timpul Războiului Rece nu și-a putut gestiona propria tabără. Norocul ei a fost că ”aliații” au urmat-o, de nevoie, și au fost cât de cât disciplinați, în fața unui dușman comun, cu care, totuși, dialogau. Și făceau afaceri foarte profitabile. Acum americanii au de gestionat și propria tabără, și restul lumii. Nu au resursele umane și financiare, dar nici forța militară să facă acest lucru. Irakul este un eșec, Afganistanul, alt eșec. Primăvara arabă este scăpată de sub control, iar Ucraina se duce dracului într-un ritm incredibil de rapid. Dacă nu era UE cu promisiunea integrării țărilor foste iugoslave, nebunii ăia se băteau și acum.

Cu toate astea SUA se străduiesc din răsputeri să construiască eșecul UE, să o reducă la tăcere. În Pacific încearcă să construiască alianțe împotriva Chinei, uitând de factorul numit ”diaspora chineză” din aceste țări, care ocupă un loc important în economiile respective. Mă tem că dacă e să aleagă între americani și chinezi, nu Washingtonul va fi prima alegere.

Mă tem că SUA nu au un plan pentru lumea asta, ci doar interese meschine, pe termen scurt. ”Exportul de democrație” este doar o glazură pentru un hap amar: dominația imperială. Schimbările de regim sunt întreprinderi riscante, și greu de orchestrat, mai ales acolo unde oamenii mai și gândesc cu tărtăcuța din dotare.

Oricum, blocul atlantic este deja un soi de ospiciu, cu UE pe post de salon principal. Solidaritatea este doar o vorbă în vânt. Pacienții nu mai cred în tratament, și vor să evadeze. Medicul, Unchiul Sam, nu mai știe ce să le facă. Nu i-a rămas decât terapia cu electroșocuri, și cămașa de forță. Niciuna n-a rezolvat nimic, doar au pus crizele sub un oarecare control. Până la următoarea criză.

Cum spuneam, 2014 este anul tuturor pericolelor.