Aseară. Îmi e rău, îmi e somn, mă dor toate cele. Mă pun în pat și-n loc să mă culc, deschid televizorul. Știu, blasfemie, am televizor.
O oră și ceva mă uit la Între bine și rău. Subiectul: e ofensiva justiției din perioada asta controlată politic sau nu? Începe discuția, trec vreo zece minute și încep să am impresia că mă uit la o comedie.
Andronescu e picată din Lună. Ei i se pare exagerat să spunem că toți cei din politică sunt corupți, nu e adevărat. În România, de fapt, corupția nu-i în floare. N-ar mai trebui să promovăm ideea asta. Dacă o întrebi pe ea, nici educația nu-i la pământ.
Baronul de Ilfov există, dar lipsește cu desăvârșire. Danileț, membru CSM, ridică în slăvi judecătorii și procurorii. Ei își fac treaba în mod excepțional, sunt cei mai drepți, cei mai cei. Asta-i placa lui, să-i lase lumea în pace pe judecători. Când, în toată emisiunea, nimeni nu se ia de ei.
Mai e Nicolicea, deputat. Ăsta are 300 de mii de foi la el. Pasaje și legi subliniate cu marker. Ca să demonstreze el cât de curați sunt parlamentarii. Vorbește mult și prost. Când Biro Attila vine și-i dă niște cazuri concrete de corupție și nesimțire crasă, în lipsă de argumente, îl acuză că-și denigrează patria.
De altfel, în toată emisiunea, un singur om spune ceva, Biro Attila, jurnalist la Gândul. Îmi mai aduc și eu aminte ce dracu caut la jurnalism.
Denisa Niță
