Pe 15 aprilie a.c., Muzeul Literaturii Române – Iaşi a dat publicităţii un document descoperit în arhivele sale, semnat de 12 literaţi ai sfârşitului de secol 19, între care şi Ion Creangă. Instituţia l-a întitulat pe pagina sa de internet “un jurământ misterios”. Diverse personaje au început deja să acrediteze ideea că ar fi un jurământ masonic. Nu este. Îl redau pentru a intra direct în subiect:
„Jur pe onoare și conștiință.
Mă leg pe suflet și pe Dumnezeu
Să lucrez din toată inima pentru ridicarea neamului românesc
Să respect și să execut toate hotărârile luate de comitetul din care fac parte.
Și să păzesc secret absolut.
Așa să-mi ajute Dumnezeu și Sfânta Cruce”.
În aceeaşi zi de 15, spre seară, corespondentul local al ziarului Adevărul l-a prezentat puţin grăbit – sau poate editorii de la Bucureşti? – sub titlul “Document de arhivă descoperit la Iaşi. Opt mari oameni de cultură jură să execute hotărârile unui comitet misterios”. Nu sunt 8, sunt 12. Între aceştia, prin semnăturile care au fost descifrate, sunt următorii: Ion Creangă, N. Culianu, N. Gane, A. Lambrior, A.C. Şendrea, I. A. Darzeu, C. Corjescu, D.A. Anghel, unii din ei membri ai Junimii dar şi ai Lojei masonice “Steaua României”.
Cine sunt aceştia: N. Culianu (1834-1915) a fost matematician şi astronom, membru al Societăţii Junimea şi al Academiei Române, rector al Universităţii din Iaşi (1880 până în 1898), iniţiat în loja masonică „Steaua României”. N. Gane (1828-1916) a fost scriitor, magistrat, avocat şi om politic, ministru, membru fondator al Societăţii Junimea, membru al Academiei Române, iniţiat în loja masonică „Steaua României”. A. Lambrior (1845-1883) a fost filolog şi profesor, membru al Societăţii franceze de lingvistică, al Societăţii Junimea şi membru corespondent al Academiei Române, venerabil al unei loji masonice din Iaşi. A.C. Şendrea a fost un jurist de excepţie, profesor la Facultatea de Drept a Universităţii ieşene, membru al Societăţii Junimea. I.A Darzeu a fost învăţător, un remarcabil pedagog, autor de manuale şcolare, membru al Societăţii Junimea. I. Creangă (1837-1889, foto dreapta) a fost preot, scriitor, membru al Societăţii Junimea, clasic al literaturii române, prieten cu Eminescu, pe care îl însoţeşte şi prin moarte, în acelaşi an cu “omul deplin al culturii româneşti”, jurnalistul militant pentru proiectul “Dacia Mare”.
Într-un articol apărut în Adevărul pe 16 aprilie, scriitorul ieşean Liviu Antonesei, autor PoliRomşi membru al “PEN Club”, susţine: “Acest document arată, fără îndoială, ca un jurământ de tip masonic. Eu sunt convins de acest aspect în proporţie de 99,95%. Important este, mai ales, prin faptul că ne arată că ceea ce ştiam noi, la suprafaţă, despre Junimea, era dublat de o activitate dacă nu secretă, atunci cel puţin discretă“.
Din partea Muzeului ni se explică:
“Textul la care ne referim, prin totalitatea elementelor sale, se înscrie în categoria jurămintelor de credință față de patrie și popor, având însă un mare neajuns: sunt absente indiciile lămuritoare cu privire la organizația căreia i-ar aparține misteriosul Comitet ale cărui hotărâri urmează să fie respectate și executate.
Fiind vorba, de personalități cunoscute ale culturii românești, majoritatea afiliați Societății Junimea, am fi tentați să ne gândim la o organizație a francmasoneriei. Ne oferă însă un contra-argument puternic prezența iscăliturii lui Ion Creangă – care, se știe cu certitudine, nu a fost francmason.
Singurul indiciu cu privire la datarea documentului este furnizat de Al. Lambrior, care a decedat în anul 1883. Deci înscrisul este anterior acestui an. Oricum, având în vederea statutul moral și profesional al celor care semnează succintul manuscris, putem considera că aceștia și-au respectat jurământul. Semnatarii însă au reușit, fără îndoială „să păzească secret absolut”, cu privire la forma lor de organizare, după cum s-au și angajat”, a declarat cercetătorul științific la Muzeul Literaturii Române Iași, Dr. Dan Jumară.
Formularea manipulatorie a profesorului de psihologie-sociologie ieşean (Liviu Antonesei) lasă de înţeles, în “proporţie de 99,95%”, că jurământul “de tip” masonic ar fi chiar masonic. În fapt este, în primul rând, un jurământ de credinţă faţă de ţară şi neam, susţinut într-un comitet cu caracter secret. Este o exagerare cumplită să spui că orice organizaţie secretă ar fi “în proporţie de 99,95%” “de tip masonic”. Nu. Ar insemana ca şi SRI-ul sau orice alt serviciu secret din lume, unde se depune un jurământ similar, să fie masonic, “în proporţie de 99,95%”. De fapt, elemente izbitoare ale legământului semnat de Ion Creangă vin în contradicţie cu orice “jurământ de tip masonic”, cum sunt convins că ştie profesorul Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi.
Iată câteva:
– Nu există referiri la “Marele Arhitect al Universului” sau la “Gloria” lui;
– Nu există simbolistică masonică;
– Nu sunt menţionate conceptele masonice de “libertate, egalitate, fraternitate”;
– Nu este menţionată nici o lojă;
– Nu există vreo referire la vreun grad sau vreo iniţiere;
– Nu există, practic, nici o terminologie masonică;
– Nu există nicio referire la repercusiunile drastice în cazul trădării jurământului, specifice jurămintelor masonice ale epocii.
Mai mult, masonii nu invocă Sfânta Cruce! Spre edificare, un exemplu de jurământ masonic disponibil pe internet este acesta:
Jurământul masonic al lui Răzvan Theodorescu
Mai concret, în proporţie de 100%, nu este nimic care să pară măcar de sorginte masonică în acest jurământ.
În plus, între semnatari se regăsesc membri a cel puţin alte două loje masonice, dintre care cea mai cunoscută este “Steaua României”. Ori aceasta are un jurământ al ei propriu care nu are nici o legătură cu vreun “comitet”. Spre edificarea profesorului ieşean o să public un astfel de jurământ din epoca, aflat acum la Arhivele Naţionale. Până atunci putem să facem deosebirea între jurământul Comitetului din care făcea parte Creangă cu un jurământ masonic prezent într-un studiu oficial al Bisericii Ortodoxe Române, semnat de IPS Nicolae. Iată jurământul prestat de ucenicul Francmasoneriei ioanite: “Jur înaintea Marelui Arhitect al pământului că nu voi descoperi nimic, nici prin semne, gesturi sau altceva ce poate descoperi şi indica ceva ce nu trebuie descoperit. În caz de călcare a jurământului primesc să mi se taie beregata, să mi se scoată ochii, să mi se găurească pieptul, să mi se smulgă inima, să mi se scoată măruntaiele din trup, să se ardă, să se prefacă în cenuşă şi să se arunce în fundul mării sau să se împrăştie în cele patru vânturi pe faţa pământului”.
No comment…
Având în vedere că ne aflăm în perioada de după Războiul de Independenţă, când încercările coerente pentru Marea Unire se manifestau în condiţii mai speciale, ipoteza noastră de lucru, pe care o transmitem, spre aprofundare, şi cercetătorilor Muzeului Literaturii Romane-Iasi, este următoarea: posibilitatea ca acest Comitet să fie parte a uneia dintre organizaţiile secrete gândite de Mihai Eminescu sau din care chiar făcea parte bunul prieten al lui Ion Creangă.
Ne referim la:
1. Societatea “Carpaţii” – a cărei activitate secretă pentru unirea tuturor românilor în hotarele “Daciei Mari” era urmărită atent de serviciile de informaţii ale imperiilor ţarist şi austro-ungar, după cum o dovedesc documentele de arhivă, în special notele informative transmise la Viena de către baronul Von Mayr – ;
2. Societatea “Balcanii” – a românilor din întreg spaţiul balcanic;
3. Societatea secretă “Matei Basarab”.
Profesorii eminescologi Nae Georgescu şi Theodor Codreanu şi cercetătorii Călin Cernaianu şiDan Toma Dulciu – la care se alătură şi George Ene cu noua sa lucrare, “Eminescu – securitatea şi siguranţa naţională a României” – sunt printre cei care s-au aplecat cu acribie asupra acestui subiect ocultat mai bine de un secol. Redau din lucrarea profesorului Codreanu, “Eminescu – drama sacrificării” (p 112), disponibilă integral, spre descărcare, pe site-ul nostruMihai-Eminescu.Ro:
“În mss. 2263, f. 44r, vorbeşte de douã societăţi „a tuturor românilor, veniţi în tarã”: Carpaţii şi Balcanii 204. Prima, ştim cã s-a înfiinţat la 24 ianuarie (zi nu întâmplãtor aleasã) 1882. Dar Eminescu voia una şi mai cuprinzãtoare, de tip francmasonic, cu numele lui Matei Basarab, ultimul nume de domnitor pronunţat de el înainte de moarte, cu care s-a şi identificat: „O organizare între Români asemenea societăţii francmasonilor şi Iezuiţilor – ca a bisericii catolice. Pretutindenea oameni omenoşi, care să ţie registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentru ca să devie bun; trebuie trezită deşărtăciunea lui, decorat la nevoie; trezite mii de operaţii în el, în caz de enorma nevoie ajutat chiar. Să se simtă că Şoc. Matei Basarab reprezintă o putere enormă” 205.” Ţinta, adauga profesorul Codreanu: unirea tuturor românilor şi „Emanciparea economicã şi intelectualã a întregului popor românesc” 206.
Iată şi fila de manuscris (Mss. 2257, f.246) pe care o public în premieră online (nu înţeleg de ce Academia Romană nu a transpus online până acum toate manuscrisele eminesciene!):
Manuscris eminescian despre organizația secretă „Matei Basarab”, constituită după model iezuit sau masonic
Şi, pentru final, o Notă informativă către Franz Josef, în care se oferă şi ştampila cu moto-ul Societăţii secrete “Carpaţii”:
Sursă: VICTOR RONCEA blog
http://www.certitudinea.ro/articole/de-la-lume-adunate/view/juramantul-lui-ion-creanga-nu-este-masonic
