4:30 dimineața. Nu cea mai bună noapte. Mă urc în taxi, îi spun unde să mă ducă și pornim. Mergem în tăcere. Dar răsună, prin stație, conversația dintre centralistă și alt taximetrist.
– Eu înțeleg că luați flori și mărțișoare, colegul, dar vă așteaptă domnișoara!
– Ce domnișoară, doamnă?
– Care a făcut comandă prin aplicație.
– Eu sunt în Pipera, la mama dracu, doamnă. Nu știu ce apare acolo.
– Nu mă miră nimic de la dumneavoastră. Vă lăsăm să terminați cumpărăturile, trei ore nu luați comandă.
– Cumpărați-vă un mărțișor, doamnă. Poate vă mai înveseliți.
Taximetristul meu chicotește. Eu încep să râd ca o animală. Se sperie și frânează. Ne oprim în mijlocul bulevardului, întoarce capul cu încetinitorul.
– Domnișoară! Bine că nu era vreo mașină pe lângă noi.
de Denisa Niță
Așadar, râsul nu doar îngrașă, dar poate produce accidente. Sau doar râsul meu.
