În discuţia privind învăţătoarea şpăgară a apărut şi argumentul salariilor mici din învăţământ. Aşa că am mers la arhiva Ministerului Finanţelor şi am aruncat o privire asupra evoluţiei salariilor din învăţământul românesc în ultimii ani. Şi a ieşit următorul tabel.
| Anul | Total salarii | Număr maxim posturi | Salariu mediu | Buget educaţie |
| 2006 | 278 mil. | 10.838 | 2.137 lei/lună | 5,38 mlrd. |
| 2007 | 282 mil. | 10.910 | 2.163 lei/lună | 11,9 mlrd. |
| 2008 | 343 mil. | 11.074 | 2.581 lei/lună | 15,8 mlrd. |
| 2009 | 352 mil. | 10.830 | 2.708 lei/lună | 11,9 mlrd. |
| 2010 | 378 mil. | 10.194 | 3.090 lei/lună | 14,5 mlrd. |
| 2011 | 209 mil. | 8.141 | 2.139 lei/lună | 8,5 mlrd. |
| 2012 | 210 mil. | 7.989 | 2.190 lei/lună | 8,7 mlrd. |
| 2013 | 245 mil. | 7.957 | 2.565 lei/lunp | 8,3 mlrd. |
Pentru anul 2014 avem prevăzute 238 milioane lei pentru o cifră necunoscută de posturi în învăţământ din 8,5 miliarde lei alocaţi Ministerului Educaţiei.
Tabelul de mai sus trebuie văzut şi prin prisma scăderii constante a numărului de elevi din şcolile publice. (sursa)
2007 – 4.011.313
2008 – 3.911.777
2009 – 3.852.094
2010 – 3.786.970
2011 – 3.683.127
La asta adăugaţi o scădere a numărului elevilor din învăţământul preuniversitar de la 4,8 milioane în 1990 la 3,3 milioane în 2010 (mai multe detalii aici).
Câteva gânduri
Salariile medii din învăţământ (calculate de mine) nu mi se par mari, dar nici foarte mici faţă de mediul privat şi riscurile sale (asigurări medicale, contribuţii la pensie, siguranţa locului de muncă etc.)
Apoi trebuie să existe un echilibru în sistem: scade numărul elevilor – scade şi numărul profesorilor. Dacă nu scade numărul profesorilor atunci scad salariile.
Nu în ultimul rând trebuie luată în considerare perversitatea legii: până anul ăsta, la admiterea în liceu avea importanţă media din anii de şcoală, ceea ce a creat o concurenţă din partea părinţilor să-şi asigure copii cu note mari prin intermediul cadourilor. Bineînţeles, efect pervers obţinut cu largul concurs al profesorilor. Care profesori sar în sus când începe discuţia despre impozitarea meditaţiilor (iar învăţătoarea şpăgară înţeleg că e şi proprietară de after-school – o fi legal sau măcar deontologic?!?!)
Şi nu înţeleg în ruptul capului de ce la Ministerul Educaţiei merg multe miliarde de lei din care doar câteva sute de milioane reprezintă salariile. Ce se întâmplă cu restul banilor? Contracte de renovări cu firme de partid? Poate că şi aici ar trebui umblat puţin.
