Google a închis 2013 prin achiziţia Nest. A fost şi cea mai scumpă dintre cele 19 tranzacţii de anul trecut ale stăpânului internetului, care a plătit 3,2 miliarde de dolari. Cheia, însă, nu e valoarea şi nici tranzacţia, ci expansiunea teribilă a Google în online şi offline.
Nest produce termostate şi detectoare de fum ce pot fi controlate via internet şi dezvăluie strategia Google de a fi prezent în fiecare casă nu doar online, ci şi fizic, precum marile corporaţii producătoare de bunuri de consum. Dar detergentul, salamul sau cafeaua nu te pot spiona. Nu încă, cel puţin.
Şase dintre companiile cumpărate de americani în 2013 sunt implicate în robotică şi deja avem roboţi mai mult sau mai puţin primitivi în case. Iar dezvoltarea fenomenului, locuinţa deşteaptă ar fi, aşa cum spunea BK Yoon, şeful Samsung, la CES, un câştig enorm.
Şi ar fi. Ar fi, de asemenea, şi un excelent mod de control. Cum ar fi un frigider care-ţi ştie obiceiurile, te înregistrează, ascultă, poate şi filmează? Sau ceva şi mai discret, precum un termostat sau un detector de fum? Avansul tehnologic vine cu partea sa întunecată, pe care, din păcate, trebuie să ne-o asumăm.
Revenind la Google, din 2001 şi până în prezent, americanii – care stau efectiv pe un munte de cash, de peste 70 de miliarde de dolari, aproape dublu cât bugetul României – au cumpărat 141 de companii.
Frecvenţa M&A-urilor Google a crescut anual, iar în 2013 a ajuns să cumpere o firmă la 20 de zile.
Şi achiziţiile Google sunt companii ale căror produse merg alături de noi în fiecare moment al vieţii. Roboţi pentru locuinţă, care ne însoţesc momentele intime, maşini care se conduc singure pentru deplasări. Smartphone-uri pentru… oricând.
Un control absolut al fiecărui moment din viaţa oricui. Iar Google nu e singur în lupta asta. Apple a cumpărat 15 companii în 2013. Microsoft, Samsung nu-s nici ele departe. O veselie pentru NSA şi ceilalţi ca ei.
Şi vorbim despre companii atât de puternice încât „insistenţele” lor sunt luate în seamă de orice stat al lumii, de orice politician. Google are deja poziţie de forţă în media digitală, unde deşi nu produce conţinut face cei mai mulţi bani, are 40% din piaţă şi e surd la protestele oricărui publisher. A transformat internetul în curtea proprie, iar „google it” nu mai înseamnă demult doar „caută”, ci „să trăiţi şefu’”.
Fiecare dintre aceste companii, însă, are slăbiciunile ei. Google suferea pe partea de hardware. „Boala” se vindecă rapid, mult mai repede decât ale competitorilor întru controlul lumii. Nu doar prin robotică, ci, mai ales, prin achiziţia din 2011 a Motorola pentru 12,5 miliarde de dolari. Asta îi pune pe americani cu picioarele în ambele lumi, le diversifică sursele de venit şi de acţiune, prezente şi în viaţa reală şi în cea virtuală.
Evident, în faţa expansiunii fiecare companie pune necesitatea de a evolua, de a-şi extinde serviciile către public pentru care, nu-i aşa?, lucrează.
În fapt, e vorba despre un viitor de care nu putem scăpa şi în care sub masca propriului control asupra tuturor aspectelor vieţii, ne vom mişca, de fapt, doar unde ne vor duce ochelarii (fizici, dacă ne referim la Google Glass) pe care ni-i oferă cu atâta abnegaţie şi efort giganţii lumii de azi.
Există apărare? Nu. Deşi momentan nu e completă în următoarele decenii prezenţa acestor companii va fi globală în adevăratul sens al cuvântului şi singura speranţă e în buna lor credinţă. Mda…
