de Marilena Iovu
Vine o zi cand urci in tramvai si, in loc de colinde, un baiat incepe sa recite o poezie. Baiatul tine capul aplecat intr-o parte, dar e bine imbracat si curat. Recita corect, cu dictie, fara greseala. Recita timp de 3 – 4 statii de tramvai. Asculti, nu stii ce sa crezi, o fi un experiment? O fi scrisa de el? Vrea sa i se descopere talentul? La un moment dat poezia te emotioneaza, ti se pune un nod in gat, e un basm cu un cerb, o parabola despre lucrurile care conteaza. Baiatul incheie simplu: ” de Tudor Arghezi – poezia are 28 de strofe”. Apoi face cativa pasi. Nu sta cu mana intinsa, nu cerseste. Cineva ii intinde un leu si ii spune ceva, el ii raspunde. Oare sa ii dau bani, parca nu indraznesc. Dar oamenii ii intind bani din toate partile, cel putin zece persoane, asa ca scot si eu o bancnota. I-o intind si ii soptesc inca gatuita de emotie „Felicitari”. Il felicit in sinea mea pentru timpul petrecut invatand aceasta poezie luunga, pentru ideea de a o alege si de a o populariza. Mi-ar placea sa o recitesc, dar nu stiu de unde sa o iau. Nu pare a fi din Cuvinte Potrivite. Stie cineva cum se numeste poezia cu cerbul a lui Tudor Arghezi?
sursa-facebook.com
