Procurorii sunt ultima speranţă pentru ca moartea copilului ucis de maidanezi să nu fi fost degeaba. Presa românească se afundă în rahat pe zi ce trece, iar partea bună este că o parte din români a început să se trezească. Manifestaţiile în lanţ pe chestiunea câinilor vagabonzi constituie un model de deturnare a unei furii populare. Dar există şi părţi pozitive.
Nervii de pe Facebook
Reţeaua socială a explodat pe chestiunea copilului ucis de maidanezi. A fost o reacţie naturală – nu chestiuni sponsorizate cum e povestea Roşia Montană – am simţit asta văzând ce fel de oameni au sărit în sus. Din primele zile ale săptămânii au început să se coaguleze grupuri de discuţii (aproape imediat au apărut şi provocatori de profesie!), s-au discutat idei şi iniţiative. M-am lipit de gruparea creată în jurularticolului lui Ciprian Ciucu (mi s-a părut cea mai raţională). O primă propunere a fost organizarea unei comemorări publice, un fel de manifestaţie. De aici a început distracţia: un organizator auto-proclamat a zis vineri 19:00 la Piaţa Romană, că are el autorizaţie. Şi toată lumea a mers după el. Pentru ca în ultimul moment auto-proclamatul să spună că nu mai are autorizaţie (iar presa s-a grăbit să anunţe că manifestaţia de la Piaţa Romană a fost anulată!). După care a apărut manifestaţia de duminică a lui Nadine, cu autorizaţie şi tot ce trebuie. Premisele erau triste – o deturnare clasică, dar tot am mers la Romană vineri seară.
Ce a fost şi ce s-a scris
Mi-a fost clar de la bun început că treaba s-a împuţit, însă am fost plăcut surprins să constat că la momentul de vârf al manifestaţiei de la Piaţa Romană au fost peste 1.000 de persoane. Pentru cine cunoaşte locul: trotuarul de la coloane era plin cu oameni de la un cap la celălalt, om lângă om. Public de calitate, oameni în jur de 30 de ani, cu copii, oameni la locul lor după haine şi comportament. Au existat câteva momente cu dedicaţie (au apărut nişte şmecheri care au început cu „Jos Băsescu!”, apoi un steag monarhist, unii ziceau să mergem încolo, alţii încoace, hai la Roşia Montană, hai la Guvern, mizerii clasice). Minim de jandarmi şi poliţie.
Din păcate însă creierul de jurnalist a ajuns mai scump decât creierul de miliţian. Fie reporterii trimişi pe teren sunt decerebraţi, fie există nişte şmecheri în redacţie care modifică relatările. Din fuga calului, ce s-a scris de manifestaţia de la Piaţa Romană: Gândul.info – peste 200 de persoane; Adevărul.ro – aproape 300 de persoane; Hotnews.ro – câteva sute de bucureşteni (după ce Raluca Pantazi scrisese iniţial câteva zeci! Aritmetica asta…); Realitatea TV – sute de oameni; RTV – sute de „oamenii” (nici limba română nu e uşoară!); B1TV – câteva zeci de persoane; Antena3 – sute de persoane; Digi24 – aproximativ 100 de persoane. Doar reporterii de la Evenimentul Zilei ştiu să numere.
Şi totuşi mă bucur. Manifestaţia de la Piaţa Romană este prima mobilizare cetăţenească reală pe Facebook. A fost un eveniment curat, ceea ce demonstrează că se poate. Nadine şi protestul ei de azi începe bine, dar se va termina prost: sunt prea mulţi bani în joc şi peste câteva săptămâni o s-o aud pe Nadine că ea nu a cerut eutanasiere niciodată (şi nici nu a făcut-o!) şi uite aşa se va fâsâi încă o dată furia bucureştenilor.
La chestiune, monşer!
Treaba stă aşa: maidanezii din Bucureşti sunt o mare afacere, cu foarte mulţi bani. Trebuie să aflăm câţi bani s-au scurs din bugetul Bucureştiului şi către cine (cu nume şi prenume şi cod fiscal!) în afacerea asta a maidanezilor. Eu am câteva bănuieli, iar mecanismul îmi este clar. Sterilizarea şi adopţiile de maidanezi constituie puroiul din buba asta. În cazul copilului ucis e limpede: câine sterilizat de 8 ori pe banii mei şi care nu trebuia să se găsească pe stradă. Acesta este mecanismul – iar cifrele sunt neclare, toată lumea minte. La fel de neclară este şi legislaţia – cel puţin aşa ne mint politicienii şi jurnaliştii. Nicăieri nu am găsit o sinteză limpede, nu este clar ce vor cu adevărat cei care ne conduc. Fiecare a încercat să se suie în vreun fel pe valul furiei – iar cel mai penibil a fost Sorin Oprescu, sper să se adeverească bănuiala din Evenimentul Zilei.
Un lucru îmi este clar: nimeni dintre cei care ar putea face ceva nu vrea să rezolve problema maidanezilor din Bucureşti – nu omori găina cu ouă de aur! Toată lumea trage de timp în speranţa că va putea fi menţinut mecanismul furăciunii. Eu sper altceva: ca procurorul care anchetează cazul morţii copilului să meargă până la capăt şi să explice cum se fură banii. Sau să se autosesizeze DNA-ul, Parchetul Bucureşti – nu ştiu cum, dar un procuror nesterilizat să se apuce să scurgă infecţia din buboiul ăsta. E trist când ultima speranţă sunt procurorii.
