scris de Ando
Îmi place să merg în piaţă. Bine, e şi la doi paşi de mine piaţa Obor şi ar fi păcat să nu profit de asta, măcar o dată pe săptămână.
Chiar dacă pavilionul nou construit a răpit mult din farmecul şirurilor de tarabe, suprafaţa pieţei fiind mare, atât timp cât vremea permite, sunt amenajate câteva zone şi în exterior, unde s-a mai păstrat câte ceva din vechea atmosferă a precupeţilor dornici să-şi vândă marfa.
Mă plimb şi nu pot să nu zâmbesc la o replică de genul “domnu’ inginer, trage bre mai aproape căruciorul ăla cu cartofi” adresată unui manipulant mai puţin dibaci.
Acum, ca să fiu sincer până la capăt, de cele mai multe ori ajung în piaţă nu numai aşa “ca să fie drumul cu oameni” ci cu sarcini concrete, “de serviciu”, trasate – în scris- de consoartă. Deci trebuie să cumpăr ba una, ba alta.
Şi uite aşa, realizez ce lacune grave am încă în cunoaşterea şi alegerea mărfurilor.
Vrei să cumperi mere, de exemplu. Păi, dacă nu sunt ” de Voineşti”, degeaba te mai osteneşti!
Sau pepenii: musai să fie “de la Dăbuleni”, altfel te-ai dus aiurea la piaţă. Şi pe urmă, trebuie să dai şi like pentru că au pagină de facebook– facebook.com/pepenedeDabuleni!
Dacă iei cireşe sau vişine, altele decât “de Vrancea”, s-ar putea să ai probleme!
Cartofii: trebuie să fie “de Covasna”. Mă rog, anul ăsta – pentru că s-a dus vestea- sunt la preţ şi cei “de la Lunguleţu”.
Şi aşa mai departe: brânza-brânză se face doar în zona Sibiului, restul sunt “făcături”, doar Medgidia se ocupă serios cu piersicile de calitate, Tecuciul păstrează cu sfinţenie reţeta muştarului, iar afinele veritabile “de pădure” cresc doar pe muntele Găina.
La capitolul “ouă”, Ianca-Brăila deţine încă supremaţia dar a apărut şi un competitor surpriză: Oul babei! care însă vine cu serioase argumente: este produs de găini “atent selecţionate şi crescute în conformitate cu normele UE “!
Nu lipsesc, bineînţeles, nici îndrumările cu caracter general menite să ghideze cumpărătorii mai puţin avizaţi:
