Marina Bay Sands Singapore – 6 mld. dolari şi Lamborghini Veneno – 3,9 mil. dolari
Cea mai scumpă clădire din lume costă şase miliarde de dolari. Cea mai scumpă maşină din lume costă 3,9 milioane de dolari. Ambele sunt trofee ale unei lumi despre care ni se spune în mod repetat că nu mai există. Că excesul nu e şi nu a fost bun, la fel şi risipa şi supraconsumul. Serios? S-a schimbat de fapt ceva la nivelurile mai adânci de simpla bolboroseală în public a unor oficiali, economişti, analişti sau guvernatori de bănci?
Nu cumva moştenirea lumii trecute pe care unii deja au îngropat-o verbal e tocmai simbolul lumii ăsteia pe care o construiesc acum aceleaşi personaje, cel puţin în discursuri? Hai să nu pretindem că lumea care a dat ortu’ popii, teoretic, în 2008 a dispărut complet. A rămas vie în gânduri şi simţiri, cheltuieli şi excese, supraevaluari şi lipsă de bun simţ. Bun simţ economic sau social, alegeţi ce vreţi pentru că suntem suferinzi în ambele direcţii.
Cum putea să se schimbe, să dispară subit, fie şi în patru-cinci ani, supraevaluarea cumplită a tuturor activelor, de la un şomoiog de cârpe, până la un snop de idei? Aşa s-a ajuns ca de la 2.000-3.000 de dolari cât costa o maşină în anii ’60-’70 suma să se înzecească acum şi deloc pentru că maşina aia e mai bună. Sărmana bucată de metal face acelaşi lucru. Te poartă din punctul x în punctul y, indiferent cum ar fi desenată, colorată sau îmbrăcată.
Acest iPhone creat de Stuart Hughes cu diamante roz costă opt milioane de dolari
Diferenţa e că tot cam de atunci, esenţa – produsul adicătelea – şi-a pierdut din importanţă. Importantă a devenit prezentarea lui, imaginea. Ai o cutie de metal care abia se târâie? Poate, dar uite ce unghiuri drepte are! Iar unii, mulţi, foarte mulţi, au devenit mai interesaţi, pe măsură ce a trecut timpul, de formă, de prezentare, decât de fond.
Un exemplu desăvârşit este New Century Global Centre, clădirea chineză de 1,7 milioane de metri pătraţi, cu soare artificial în interior şi plajă de 5.000 mp din Chengdu, oraş cu 14 milioane de locuitori. Era nevoie de ea? Nu! Ajută la ceva? Nu! A, ba da. Miliardele băgate în ea ajută la creşterea economică artificială a Chinei, căreia nu-i sunt suficiente cele peste 60 de milioane de apartamente goale, cartierele, ba chiar oraşele fantomă. Mai vrea, giganţi pe piaţa imobiliară pentru că înghit bani mulţi, tiparniţa merge, şi cine ştie poate s-o găsi vreun megaloman care să arunce sume incomensurabile pentru a cumpăra. De ce? Ca trofeu, pentru că altfel, e foarte greu de crezut că respectivul imobil va deveni profitabil într-un viitor previzibil.
Dar China are nevoie – ca să rămână în picioare – de creşteri economice anuale de peste 8%. Şi e dispusă să rişte orice pentru a le păstra.
Cam aşa a fost creată şi criza, la care, dacă ne uităm conceptual, nu doar lăcomia – deşi are un rol extrem de mare – e cauza. Însăşi prezentarea, marketarea produselor financiare care au fracturat echilibrul şi aşa delicat al unei lumi care trăia în speranţa – de azi pe mâine – că nu se va rupe nimic şi că totul va rămâne stabil. Trăieşte clipa, ce să mai, iar după tine potopul. Aşa că, milioane de pachete de credite ipotecare foarte nesigure – cu debitori insolvabili- au fost băgate într-un ambalaj frumos pe care s-a scris o dobândă mare.
S-au plimbat prin toată lumea, până când şi-au rupt picioarele. Şi a urmat potopul.
FALSA LUME NOUĂ
Păstraţi mâzgălelile copiilor. În lumea noastră pot ajunge să valoreze o avere. Acest tablou al lui Juan Miro s-a vândut anul trecut cu 37 mil. euro
Sunt, aşa cum spuneam, oameni care cred şi spun că lucrurile s-au schimbat. Evident, dintre ei fac parte victimele crizei, naivii, imbecilii şi mincinoşii. Fiecare cu motivele lor. Toţi refuză să vadă că fundamentul nu s-a schimbat absolut deloc. Se cheltuie în continuare sume îngrozitor de mari şi – mai grav – neacoperite, pentru că banii nu există de fapt, pe tot felul de produse inutile apărute pe piaţă exclusiv pentru profit. „Să facem produsul, şi p-ormă construim şi o piaţă pentru el”, cam ăsta e sloganul.
Adică, la fel ca înainte. Inventăm o boală, o criză de ceva, un telefon care te piaptănă, o maşină care-ţi spune că eşti cel/cea mai frumos/oasă din ţară, o casă cu acoperiş de sticlă şi podea care te gâdilă-n tălpi şi gata. Unii vor cădea pe spate şi vor arunca banii pe ele. Pur şi simplu aşa e croită lumea acum, o nouă paradigmă nu există şi nici soluţie la avalanşa consumistă.
Din acest motiv rămânem fără resurse. Consumul din ultimele decenii a crescut enorm şi asta s-a întâmplat în condiţiile în care multe dintre produsele disponibile sunt inutile. Rolul lor e să acopere azi nişte pofte pe care le-a inventat ieri serviciul de marketing.
Tot aşa s-a ajuns ca actorii sau sportivii să fie mult prea bine plătiţi, iar banii să curgă nu în funcţie de valoarea lor intrinsecă, ci de expunerea media. Astfel, a fost denaturată imaginea asupra lumii. În ziua de azi dacă nu ai PR, nu exişti, poţi să fii oricine sau orice tot pe ultimul raft şi acoperit de praf sfârşeşti.
Există acum o mentalitate care tinde să proslăvească megalomania. Cea mai şi cel mai sunt, indiferent de rol, scop sau grad de utilitate, mult mai orice decât lucrurile normale. Şi probabil asta am pierdut în primul rând. Normalitatea. Şi când Richard Branson îşi închipuie ca dacă apare mesianic la Bagdad aduce pacea în Irak sau Eric Schmidt care merge în Coreea de Nord şi îl aduce pe bucălatul Kim Jong Un pe calea cea bună, cam pe unde să mai căutăm normalitatea?
Defectul de fabricaţie al lumii e adânc şi ireparabil, iar viitorul deja vizibil duce către o societate asemănătoare cu Fundaţia lui Asimov. Fără inflaţie pentru că funcţiona fără bani, doar pe credite, valoarea financiară a fiecăruia e dată nu de ce acumulează sau realizează, ci de cât de mare e punctajul la credit…
Cele mai scumpe clădiri construite în timpul crizei
- Marina Bay Sands Singapore – 6 mld. dolari, dezvoltată în 2010.
- Resort World Sentosa Singapore – 5,38 mld. dolari, construită în 2010.
- The Cosmopolitan Las Vegas – 4,16 mld. dolari, construită în 2010.
- One World Trade Center New York – 3,89 mld. dolari, aproape finalizată.
- City Of Dreams Macau – 2,75 mld. dolari, finalizată în 2009.
Cele mai scumpe maşini din lume
- Lamborghini Veneno – 3,9 mil. dolari.
- W Motors Lykan Hypersport – 3,4 mil. dolari
- Bugatti Veyron Grand Sport Vitesse – 2,4 mil. dolari
- Pagani Zonda Cinque Roadster – 1,8 mil. dolari
- Aston Martin One – 1,8 mil. dolari
- sursa-http://www.businesscover.ro/04-07-2013-mostenirea-lumii-care-s-a-incheiat-simbolul-lumii-care-apare/
