În ultima perioadă am primit fotografii de la foști locuitori ai cartierului Uranus, pe care le voi publica acum. Am reușit și identificarea câtorva mai vechi. Majoritatea lor evocă străzile în pantă, atât de caracteristice acelei zone. Chiar dacă unele nu sunt de cea mai bună calitate, au o valoare istorică deosebită, contribuind la recuperarea unui trecut care ne-a fost răpit în mod brutal.
Am marcat pe harta din 1969 locurile unde au fost realizate, cu aproximație, aceste poze:
Prima pe care v-o prezint e o imagine din timpul demolării Arhivelor Statului, preluată din revista ”Bucureștiul meu drag” (foto Andrei Bârsan):
Este făcută în 1985 din interiorul Arsenalului, un perimetru special rezervat Armatei și împrejmuit cu garduri de beton. Se vede poarta de acces, frumos ornamentată, de la intersecția străzii Mihai Vodă cu strada Sapienței. Sediul Arhivelor este în stânga, se vede și turla bisericii, care a fost ulterior mutată.
În stânga jos este o casă de pe strada Mihai Vodă nr. 38, printre cei doi copaci se vede un imobil cu 2 etaje aflat la nr. 30. Clădirea din dreapta copacului, pe colț, avea numărul 35, iar următoarea, din dreapta ei, era pe strada Sapienței la nr. 10. Din acest unghi nu mai avem vreun document asemănător.
O altă fotografie importantă a fost realizată de dl. Dinu Lazăr pe strada Fonteriei:
Locul exact de unde a fost efectuată este la capătul de jos al străzii, către Mihai Vodă. În dreapta se vede un fragment dintr-un imobil aflat pe 2 străzi (în unghiul dintre ele), adresa lui fiind Puțul cu Apă Rece nr. 1. Clădirea mai înaltă cu balcon era pe strada Fonteriei 4. Se pare că datează din anul 1970.
Ne vom deplasa acum spre zona mai înaltă a acestui cartier. O poză din cartea lui Gheorghe Leahu și anume ”Bucureștiul dispărut” mi-a dat de furcă până când am reușit localizarea ei:
În carte, autorul a considerat că această casă cu balcon elipsoidal s-ar fi aflat pe strada Schitul Maicilor. Faptul nu s-a confirmat, dar nimeni n-a putut să mă îndrume; după un timp au apărut niște imagini dintr-un film cu ajutorul cărora am stabilit că se afla pe strada Banul Mihalcea la numărul 4.
De la dl. Alexandru Georgescu (fiul doctorului George Georgescu, al cărui nume este purtat de o stradă din București) am primit două fotografii. Prima din ele a fost făcută pe strada Schitul Maicilor, dinspre strada Lăzureanu (autor Mihai Isăcescu):
Strada care pornea în dreapta se numea Gheorghe Panu, iar pe colț era chiar casa d-lui Georgescu (adresa exactă fiind Schitul Maicilor 25). Dincolo de ea era gardul bisericii, aflată la nr. 23 și care a fost apoi translatată pe strada Antim.
A doua imagine e de pe strada Lăzureanu, luată de la colțul cu Schitul Maicilor (la câțiva metri de cea precedentă):
Primele două case din stânga se aflau la numerele 54-56. Se vede strada în pantă, care lua și o curbă în apropiere, se văd casele din dreapta (pe partea numerelor fără soț), locuințe tipizate ieftine construite în stil neoromânesc la începutul veacului trecut. Sub soarele torid al după-amiezii, imaginile apar mai întunecate.
Tot de pe strada Lăzureanu am primit două poze alb-negru de la dl. Mihai Constantinescu. Iat-o pe prima din ele:
Este vorba de casa de la nr. 39, în care a locuit dumnealui. Ea se găsea pe stânga, dincolo de intersecția cu strada Schitul Maicilor.
Aceeași casă văzută din curtea interioară arăta astfel:
Voi continua cu o serie de fotografii primite de la dl. Dan Perry, aflat în Israel. Domnia sa ne-a pus la dispoziție niște documente extrem de valoroase, aparținând d-lui Alexandru Ivan. Primul clișeu a fost realizat pe strada Minotaurului, în anul 1982:
Casa din dreapta, după cum am stabilit, se găsea la nr. 34 iar cea galbenă în stil baroc, din centru – la nr. 36. Urmau alte câteva căsuțe, mai modeste, pe latura dreaptă, coborând către strada Antim.
Ne mutăm acum două străzi mai la sud, mai exact pe Meteorilor, undeva în partea ei superioară (înaltă), imediat după intersecția cu strada Ion Țăranu:
Prima casă din stânga, în spatele castanului, se afla la nr. 35. Se văd și gardurile vechi de lemn, dărăpănate pe alocuri. Strada coboară abrupt, iar în depărtare se văd turlele bisericii Sfântul Nicolae Vlădică din Prund.
Următoarea poză s-a efectuat în dreptul casei de la nr. 37:
Este vorba de casa familiei Ivan, care, deși mică de înălțime, avea un design deosebit, modern (e posibil să fi fost construită în stil art-deco). Pe planul cadastral apare orientată oblic față de axul stradal.
În sfârșit, a treia imagine, tot de pe Meteorilor, privește strada de jos:
Clădirea cu turlă, care apare și în fotografia făcută de sus, era localizată la nr. 43, iar cea galbenă, înaltă, la nr. 61 (corpul din spate pare a avea 2 etaje). În stânga se observă un buldozer, care urma să ”netezească” drumul țării către socialism.
Același autor a pozat și pe Calea Rahovei:
În dreapta avem o clădire impunătoare cu etaj, aflată la nr. 122, imediat după colțul cu strada Antim. De fapt, imobilul se prelungea cumva și pe strada Arionoaia, acolo fiind o intersecție complexă. În stânga se desprindea strada Gazelei, pe colț având celebrul local ”Plosca de aur”. Bloculețul care se vede mai sus era la nr. 148, chiar pe colțul cu strada Salvatorului.
O imagine de epocă (nuanță sepia), primită de la dl. Dinu Ștefănescu, vine în completarea precedentei. A fost realizată probabil prin anii *30 tot pe Calea Rahovei, pe porțiunea dintre străzile Salvatorului și Sabinelor:
Casa din dreapta, unde funcționa cofetăria Progresul, se afla la nr. 154, iar următoarea, cu etaj – la 156. Toți proprietarii împreună cu familiile ieșiseră la porți și pe terasă pentru a fi prinși în fotografie (pe atunci era o onoare deosebită să fii pozat și dat la revistă). Astăzi se întâmplă exact invers.
Ultima imagine pe care v-o prezint este o panoramă, realizată tot de dl. Alexandru Ivan în 1984 în zona străzii Ecoului, care tocmai fusese ”rasă”:
În planul al doilea se văd clădirile de pe strada Palas, rămase încă în picioare, iar ceva mai în dreapta este Schitul Maicilor, care fusese mutat în urmă cu 2 ani. Se mai observă blocul turn din Piața Națiunile Unite, iar în stânga lui se vede blocul scriitorilor de pe strada Apolodor colț cu Gheorghe Petrescu.
Închei această prezentare a ultimelor ”noutăți” din fostul cartier. Ecourile tragediei din Uranus ajung până la noi cu oarece întârziere, împrospătându-ne memoria. Din găurile negre ale istoriei ies la iveală, rând pe rând, noi amănunte și detalii, scoțând în evidență farmecul străzilor distruse în mod odios. Din umbra vremii se desprind imagini ca de basm, înfățișând o lume ireală, spectaculoasă și atrăgătoare. Numai clădirile s-au demolat, trecutul a rămas la locul lui, întreg, maiestuos, netulburat, ca un peisaj etern.
