Urbanizarea este un proces care, a avut ca scop, în sens larg, creșterea calității vieții, prin crearea unui mediu în care accesul la dotări superioare de ordin economic și social este facil. Spațiul urban în sine a dus la schimbarea stilului de viață, însă problema calității acesteia este una ce merită atenție datorită declinului său în marile aglomerații urbane.
URBANIZAREA ȘI CONSECINȚELE SALE LA NIVEL SOCIAL
Urbanizarea reprezinta o etapă din cadrul globalizării, proces ce a avut ca beneficii dezvoltarea pe plan economic și social a comunităților de indivizi. Crearea spațiului urban a însemnat gruparea unui număr mare de indivizi pe suprafețe foarte mici, concentrarea și aglomerarea fiind două dintre caracteristicile definitorii ale acestor structuri organizatorice[1]. Dintr-un anumit punct de vedere, acest fenomen a creat tensiune la nivel social în ceea ce privește raportarea la spațiu. Lipsa acestuia a stârnit în conștiința locuitorilor centrelor urbane o nevoie de a avea cât mai mult din spațiu. Dacă privim spațiul ca pe o resursă, locuitorul unui oraș deține foarte puțin in comparație cu intregul. Cu cât densitatea este mai mare, cu atât mai mult crește valoarea spațiului. Traiul urban, ce semnifică densități mari atât orizontale cât și verticale a creat nevoia de „spațiu liber”, de evadare, de spațiu public, aici cel mai simplu exemplu fiind parcurile și necesitatea acestora pentru creșterea calității vieții.
O altă consecință la nivel social este reprezentată de comunitate și raportarea individului la aceasta. Marile centre urbane sunt definite de diversitate atunci când ne referim la indivizi, din toate punctele de vedere – origine, clasă socială, educație, stil de viață etc. Nevoile de ordin economic și social, pe fondul diferențelor dintre oameni și a presiunii insuflate de numărul mare al acestora și de costurile de ordin material duc la pierderea contactului cu aspectele legate de comunitate și concentrarea pe afirmarea personală. Acest lucru, in anumite centre urbane se datorează și lipsei sau proastei intelegeri a nevoii si utilizării spațiilor publice. Acestea sunt locuri de contact social, de interacțiune umană directă. Astfel de spații, comune, în care nu se fac discriminări din punct de vedere fizic (inclusiv pentru persoanele cu handicap) sau social (accesul fiind liber pentru oricine), plasate în zonele în care există mobilitate și activități, cresc interacțiunea între diferitele clase sociale, ducând la sudarea comunităților.
PROBLEMA CALITĂȚII VIEȚII
Creșterea calității vieții în condițiile suprapopulării este o problemă de actualitate pentru marile metropole ale lumii. Efectele aglomerării urbane din punct de vedere socio-cultural se reflectă în creșterea diversității, scăderea accesibilității și disponibilității serviciilor, scăderea mobilității sociale, scăderea condițiilor de viață prin intensificarea luptei pentru resurse, etc.
Atenția pentru aspectele ce contribuie la degradarea calității vieții nu trebuie sa le ignorele pe cele referitoare imbunătățirea acesteia. Factorii demografici ce influențează traiul din mediul urban includ diversitatea tipurilor de activități la care au acces indivizii,în special cele medicale, densitatea, punct important în cadrul spațiului urban și cu efecte directe asupra calității vieții, dar și la probleme de natură socială – categorii de populație și modul de integrare al acestora în structurile economice și sociale ale orașului.
Calitatea vieții, privită ca un echilibru între oportunitățile oferite de mediul urban și dezavantajele generate de acesta[2] , este din ce în ce mai greu de asigurat, unul din motivele principale fiind costurile la nivel administrativ, pentru asigurarea unui standard ridicat pentru membrii centrelor urbane. Deși concentrarea si aglomerarea duc la un mediu economic dinamic și cu multe oportunități, efectele unei densități foarte mari se răsfrăng in primul rând asupra mediului fizic. Pentru a menține un standard ridicat odată cu creșterea densității trebuie realizate investiții majore in echipamentele edilitare, racordarea la utilitați, infrastructura de transport, spațiile publice etc. Când aceste costuri devin prea mari pentru a fi susținute de administrație, orașul iși pierde din productivitate și calitatea vieții scade.
SUPRAPOPULAREA ȘI SCĂDEREA CALITĂȚII VIEȚII ÎN BUCUREȘTI
|
|
|
|
LOCUIREA COLECTIVĂ ÎN BUCUREȘTI
Densitatea ridicată a municipiului București este o problemă ce afectează populația și implicit duce la scăderea calității vieții urbane, în principal efectele pe care le are ruperea din context a acestui aspect la nivel administrativ. Acest fapt se reflectă printr-o efect de supraîncărcare, prin aglomerări în ceea ce privește: traficul – scăderea calității mobilității în oraș, aglomerări de construcții, printr-o politică greșită de dezvoltare urbană – scăderea calității spațiului construit, aglomerări de ordin social, ce duce la scăderea valorii individuale în contextul unei comunități foarte competitive, dar si la nivel administrativ – numărul mare al populației atrage după sine o aglomerare a problemelor la nivel administrativ, ceea ce se traduce încă o dată în scăderea calității vieții.
Acest fapt se datorează in principal urbanizării forțate, prin implementarea unui nou tip de țesut, cartierele dormitor, care au afectat și continuă să afecteze calitatea locuirii în București, România sau orice altă regiune unde astfel de țesuturi monofuncționale au fost implementate. Calitatea locuirii are un factor important la calcularea indicelui de calitate a vieții, fiind un aspect prezent în viața fiecarui locuitor al orașului.
În perioada 1950-1989, ţara noastră a cunoscut o perioadă de urbanizare puternică, în special în ultima parte a regimului socialist. Această urbanizare, care implică mutarea oamenilor din mediul rural în mediul urban, a fost posibilă în special datorită locuinţelor colective. Odată cu dezvoltarea industriilor, s-au dezvoltat şi aşa numitele cartiere dormitor, mari ansambluri rezidenţiale, care să acomodeze forţa de muncă venită din mediul rural. Această moştenire de locuit în blocuri s-a păstrat însă şi după 1989. Deşi avantajoase din punct de vedere al costului de construcţie şi al utilizării terenului, locuinţele colective şi-au demonstrat limitele în ceea ce priveşte calitatea vieţii, atât din punct de vedere fizic (diemnsiuni mici, izolare inexistentă, insalubritate), psihologic (pierderea identităţii proprii) şi social (mixitatea socială forţată ducând la segregare socială şi lipsa de apartenenţă la comunitate).
Deşi locuirea colectivă părea singura soluţie la explozia demografică şi noilor nevoi de igienă, a nevoi de construire rapidă de noi locuinţe, s-a dovedit în timp a fi un pariu riscant care încă influenţează în mod negativ calitatea vieţii în România. În primul rând, spațiile rezidențiale nu mai fac faţă nevoilor actuale ale oamenilor din punct de vedere fizic. Un apartament are în medie aproximativ 50 mp. Acest spaţiu trebuie să acomodeze de obicei o familie formată din 3 membri, ceea ce, în urma unui calcul simplu, înseamna aproximativ 17 mp pentru fiecare membru, loc în care trebuie desfăşurate atât activităţile diurne, cât şi cele nocturne. Costurile reduse sunt principalul avantaj al acestui tip de locuire, de aceea, din cauza economiilor, în general se face rabat de la calitate, ceea ce se traduce printr-o proastă izolare fonică şi termică, folosirea materialelor de proastă calitate. Amprenta fizică a acestui tip de locuinţe nu se percepe doar din interior. Aceste volume simple au dat naştere la nişte compoziţii urbanistice la fel de simple şi geometria rigidă a construcţilor a dus la nişte planuri urbanistice de planşetă care nu au nicio legătură cu terenul sau dimensiunea umană. Crearea de fronturi dreptunghiulare înalte de 30 de metri de culoare gri (sau, mai rău-galben, roz, verde) este o soluţie prea puțin elegantă care influenţează negativ viaţa oraşului creând străzi coridor care impun un sentiment de supunere şi repetivitate.
Din cauza acestor caracteristici fizice, locuinţele colective au un impact negativ din punct de vedere psihologic, atât asupra ocupanţilor, cât şi trecătorilor care privesc din exterior. Din cauza dimensiunilor mici, oamenii găsesc greoaie desfășurarea activităţiilor care, din această cauză sunt mult restrânse. Din cauza lipsei izolaţiei fonice, este ştirbită individualitatea şi posibilitatea de exprimare a indivizilor. Lipsa de spaţiu, proasta calitate influenţează individul. Acesta se mulţumeşte cu puţin, nereuşind astfel să îşi atingă potenţialul. Locuirea la bloc duce la alienare şi chiar la ruperea contactului. Faptul că majoritatea unităţilor de locuit arată aproximativ la fel, nu ajută ,de asemenea, la nimic. Deşi unii s-ar putea gândi că această uniformizare duce la un confort mai mare, efectul produs este exact contrar. Repetivitatea este una dintre cele mai mari frustrări ale omului modern. Obişnuinţa, cotidianul, duc la reducerea creativităţii şi la pierderea individualităţii. Acestea sunt, de fapt, efectele locuirii în comun în blocuri monotone, egale. În cele mai multe cazuri, ansamblurile de locuit simt o lipsă acută de spaţii verzi, de recreere. În cazurile în care acestea există, sunt în general dominate de volumul clădirilor care mereu au prim planul, îndepărtand omul de natural.
Poate cel mai mare eşec al locuinţelor colective este cel de pe plan social. Deşi s-a încercat o uniformizare socială care să lege diferitele clase şi să creeze legături între ele, efectul nu a fost cel scontat. Nu s-a ţinut cont de nevoia de intimitate a omului, o nevoie de bază. Nerespectarea acestei intimităţi a dus la consecinţe grave. În cele mai multe cazuri nu putem vorbi de comunităţi când ne referim la locatarii unui bloc. Aceştia dau dovadă de agresivitate pentru păstrarea intimităţii, în cazul unei densităţi ridicate. Sunt suspicioşi şi preferă evitarea contactului cu vecinii, poate din cauză că se simt ruşinaţi pentru anumite activităţi şi preferă să îşi păstreze anonimatul. Nimeni nu vrea să se cunoască prea multe despre el (atunci când copilul tău face gălăgie, ai prefera să nu se ştie, pentru evitarea reproşurilor). Densitatea ridicată duce la separare (într-un autobuz necunoscuţii nu îşi vorbesc, în schimb pe munte unde trecătorii sunt rari, se salută între ei). Tot această densitate mare duce la scăderea responsabilităţii. Când eşti singur, ştii că trebuie să acţionezi, dar atunci când sunt mai mulţi, in general, te bazezi că va reacţiona altcineva. La bloc acest lucru se transmite prin slaba calitate a spaţiilor comune, care nu interesează pe nimeni, precum şi dezinteresul pentru bunurile comune. La toate acestea putem adăuga şi “războiul’ pentru locurile de parcare şi putem înţelege de ce majoritatea oamenilor care locuiesc la bloc îşi privesc vecinii ca pe nişte duşmani.
Cu toate că dezavantajele pe plan fizic, psihologic şi social sunt bine cunoscute şi resimţite de marea majoritate a locuitorilor oraşelor din România, tendinţa este de a crea tot mai multe astfel de unităţi de locuit, în mod paradoxal, deoarece în sistemul capitalist cererea este cea care crează piaţa. Nici măcar costurile nu sunt cu mult mai mici decât cele ale locuinţelor individuale şi, din cauza calităţii reduse, întreţinerea lor costă la fel de mult. Nu prezintă avantaje nici măcar din prisma utilizării solului, deoarece densitatea ridicată crează doar aglomeraţie şi nu se poate profita de viteza mare de deplasare ce este posibilă în zilele noastre (în Bucureşti viteza medie de deplasare la orele de vârf este de sub 10km/h când o maşina poate atinge o viteza maximă de peste 150km/h). Locuinţele colective de densitate mare sunt depăşite din toate punctele de vedere, dar din cauza popularităţii lor, au încă cea mai mare căutare. Probabil că doar prin legislaţie se va putea opri această lăcomie a dezvoltătorilor, care sunt singurii ce au de câştigat de pe urma acestor spaţii de locuit şi se va putea trece la un alt fel de locuire care să aducă satisfacţii mai mari şi condiţii mai bune de trai.
autor: Lucian Paltanea
BIBLIOGRAFIE
*Cristina ALPOPI – Consecințele economico-sociale ale urbanizării
*Irina Popescu – Administratie si management public – Articol „Efectul de oraş şi suprapopularea urbană, indicatori de program în politica regională şi urbană”
Surse electronice
http://ramp.asr.ro
www.bucuresti.insse.ro
www.ilfov.insse.ro
www.insse.ro
www.gandul.info
