Titlu pe tembelizoare: ”Micii, atentat la economia națională”.
Știrea că “guvernul încearcă să salveze mititeii de normele alimentare ale UE, trecându-i pe lista de rețete tradiționale” s-ar putea citi la fel de bine “guvernul încearcă să salveze metoda infailibilă a supermarketurilor de-a scăpa de carnea în curs de alterare”. Directiva europeană nu interzice folosirea bicarbonatului de sodiu acasă și nici măcar în restaurante. Sigur, sunt mulți inconștienți care cumpără carnea gata tocată și ambalată, dar nu e nimic tradițional în asta.
Dimpotrivă, este o regulă minimă de bun simț alimentar să nu cumperi carne tocată de alții – pentru că nu știi ce fel de carne a pus acolo (poate că e stricată) și pentru că mărunțirea grăbește procesul de alterare.
De fapt, în mod normal tocarea cărnii este complet împotriva interesului supermarketurilor, care preferă perioadele de valabilitate cât mai lungi. Dacă totuși o fac, probabil că pun acolo carnea pe care nu au putut-o vinde altfel (cazul fericit) sau care s-a stricat (cazul și mai nefericit). Practica a fost interzisă, cu excepția cazului în care se întâmplă de față cu clientul, caz în care bicarbonatul nu are de unde apărea. Și totuși, în galantarele magazinelor apare carne tocată ambalată, semn că poliția sanitar-veterinară este putred de coruptă depășită numeric și logistic.
În comerț, perioada de valabilitate este de multe ori mai importantă decât însuși costul. De exemplu, pâinea neagră este de cele mai multe ori falsificată. Se folosește făină albă și colorant, deși făina neagră este teoretic mai ieftină. Motivul? Viața la raft a pâinii negre este de doar câteva ore, după care începe să-și schimbe gustul. Deci dacă e la fel și a doua zi, sigur e păcăleală.
Iată alte sfaturi pentru a te feri de mâncarea stricată:
1. Când intri în magazin, vizitează întâi raioanele de carne și pește. Pielea de culoare morbidă, cu mucegai, ochii tulburi și mirosul respingător (dar și cel chimic) sunt semne că trebuie să ieși cu coșul gol, să reclami la toate autoritățile posibile și să-ți sfătuiești prietenii să nu calce pe acolo. Dacă un magazin practică reambalarea și reetichetarea, o face probabil cu toate produsele.
2. Verifică data fabricației și a expirării. În primul rând, indiferent cât de îndepărtată e data expirării, dacă data fabricației lipsește, e semn că producătorul are vocație de escroc și că probabil a făcut și toate rabaturile posibile la calitate. Merită refuzat din start. Apoi, dacă data fabricației există, sunt de preferat produsele cu termen de valabilitate mai scurt, sub media specifică, pentru că probabil au folosit mai puțini conservanți, respectiv metode de-a camufla semnele alterării. Metoda nu este infailibilă dar pe termen lung rezultatele sunt pozitive.
3. Cât de mare este diversitatea de produse? Dacă sunt multe de același fel, șansele ca unele să se strice sunt mai mari. Pe de altă parte, prezența unui singur produs poate trăda încercarea disperată a magazinului de-a scăpa de el. Cea mai bună politică este de-a cumpăra sortimentul care se vinde cel mai repede, indiferent de preț. Aici, hulita taxă de raft joacă un rol “sanitar” foarte important: cine așteaptă prea mult timp să-i pice în plasă cumpărători naivi dă faliment.
http://www.riscograma.ro/7921/trei-metode-de-a-evita-mancarea-stricata-din-magazine/
