Piaţa românească de artă, din nou la „Index”…

A apărut a doua ediţie tipărită a Indexului independent Tudor-Art. Cuprinde 20.142 lucrări de artă vândute (cu informaţii detaliate privind vânzările în perioada 1995-2012), 2049 de artişti români şi străini şi 800 de semnături.

Dacă facem o comparaţie cu statisticile ediţiei de anul trecut, constatăm că, în interval de un an (2011-2012), numărul lucrărilor vândute a crescut cu 14.597. Indexul se deschide cu un top 100 al anului 2012, urmat de un top 100 al întregii perioade 1995-2012 şi se încheie cu un indice de nume. Topurile sunt realizate nominal, pe artişti, după criteriul vânzărilor în perioadele menţionate (un an, respectiv 17 ani).

În vârful topului pe 2012 se află Nicolae Tonitza, cu vânzări în valoare de 1.415.277 euro (pe locul doi e Grigorescu, cu 1.136.103 euro), iar în topul general se menţine Nicolae Grigorescu, cu vânzări totale de 5.765.850 euro (Tonitza e pe locul doi, cu 4.539.124 euro). Există şi un top 50 al “doamnelor” din artele frumoase româneşti, dominat de Magdalena Rădulescu Campigli, cu vânzări totale (în perioada 1995-2012) de 246.817 euro.

Per ansamblu, comparativ cu ediţia inaugurală, cea de-a doua are o creştere de aproximativ 20% a volumului de informaţie şi este concepută pentru a promova oriunde în lume piaţa de artă românească. Adică nu chiar oriunde, dacă e s-o luăm stricto sensu, pentru că această ediţie este tipărită exclusiv în limba engleză!… Îşi menţine însă, ca şi ediţia de anul trecut, iniţiativa de a prezenta în facsimil şi semnăturile artiştilor monitorizaţi. Acestea, deşi au doar un caracter orientativ, sunt foarte utile în lumea exploratorilor de pe piaţa de artă.

Aşa cum am mai spus, Indexul Tudor-Art a apărut, în varianta online, înaintea celui de la Artmark (2010), mai exact pe 1 septembrie 2005. În varianta print, a apărut la un an după. Amândouă Indexurile oferă informaţii complete despre piaţa de artă din România, fiecare după algoritmul său. Complete, în măsura în care operatorii declară vânzările căci, până acum, cele care o fac consecvent şi prompt sunt doar casele de licitaţii. Galeriile, nu prea… Acest lucru sare în ochi (în sensul că se vede cu ochiul liber absenţa tranzacţiilor prin galerii) la o simplă răsfoire a indexului. Faptul că galeriştii nu declară lucrările vândute e şi condamnabil, şi scuzabil. Rămâne de abordat subiectul cu altă ocazie… Până atunci, poate că resuscitarea ACOAR (Asociaţia Comercianţilor de Opere de Artă din România) va genera mai multă transparenţă.

Reamintesc că iniţiatorul proiectului Tudor-Art se numeşte Dan Tudor şi nu este nici artist plastic, nici colecţionar, nici comerciant de artă, nici critic sau istoric de artă şi nu a lucrat nicodată într-o instituţie publică destinată artelor plastice. Formaţia sa profesională este aceea de dascăl, practicată în perioada 1977-1990. Din 1990 până în 1992 a lucrat ca secretar literar la teatru. A fost fondator al radioului şi televiziunii Etalon din Rm. Vâlcea (1993), apoi realizator al proiectului Televiziunii regionale VTV (2007), director de creaţie la o agenţie locală de publicitate (din 1996), membru fondator al Rotary Club Râmnicu Vâlcea (1996), fiind şi deţinător al distincţiei Paul Harris a Rotary International (2010). Este publicist şi autor de proză scurtă şi teatru. Sau era, până să treacă la Index…

Sursă: FINANŢIŞTII