N-am fost în stare să impunem însemnele naţionale în judeţele Harghita şi Covasna, dar o facem la Clinceni, pe un câmp…
Nu cred în tricolorul de 7 hectare şi 5 tone. Mai mult, îmi stârneşte sentimente de indignare şi revoltă. Mi se pare un spectacol jalnic şi denigrator, care ignoră (din prostie, din viclenie, din necunoaştere sau cu bună ştiinţă) sensul şi semnificaţia unui drapel. Oricare ar fi cauza, efectul este o ruşine.
În cea mai simplă şi mai tehnică definiţie de dicţionar, drapelul este „o bucată de pânză sau de mătase (într-una sau în mai multe culori, adesea cu o emblemă sau cu o stemă) prinsă de un băț și reprezentând semnul distinctiv al unui stat, al unei unități militare, al unei organizații, asociații etc.; steag. * Expr. A fi sub drapel = a servi în armată. A lupta sub drapelul cuiva = a lupta sau a milita pentru cineva sau pentru ceva. A ține sus drapelul = a) a milita cu tărie pentru o idee, o cauză etc.; a rămâne fidel unei cauze; b) a se comporta exemplar într-o acțiune, într-o împrejurare. A ridica drapelul luptei pentru… = a începe lupta sau acțiunea pentru…”
Drapelul nu este, după cum se vede, o simplă „bucată de pânză sau de mătase”. Cu atât mai puţin drapelul naţional, care reprezintă un simbol al identităţii, ceea ce impune un ritual (sau un protocol, dacă acceptăm terminologia diplomatică) al arborării. Căci drapelul SE ARBOREAZĂ, nu se întinde pe jos.
Revin la dimensiuni. Un drapel de 7 hectare ar trebui să aibă o semnificaţie pe măsură. O victorie, un îndemn, o chemare, un strigăt de luptă, coerente cu dimensiunile. Cele 7 hectare şi 5 tone de drapel naţional, întinse pe jos, la Clinceni, vor celebra – ce? Victoria de la Roşia Montană? Victoria de la Oltchim? Nimicirea sistemului feroviar şi al reţelei spitalelor CFR? Războiul gazelor de şist împotriva României? Legea exproprierii poporului român? Victoria cui, împotriva cui?
Este o imensă fanfaronadă patriotardă, în toată această tevatură mediatică, făcută doar pentru a intra în Cartea Recordurilor… Şi Mihai Eminescu a intrat în Guiness Book (cu Luceafărul) pentru cel mai lung poem de dragoste din istorie, dar asta a fost o consecinţă, o judecată a prezentului, care nu ştie să evalueze decât cantitativ. Eminescu nu şi-a propus să intre în Cartea Recordurilor, el a intrat fără voia sa, dovedind, tot fără voia sa, că poate fi campion şi în paradigma gândirii contemporane. Dar, încă o dată, nu a făcut-o pentru a-şi arăta „muşchii”. Antena 3, sau Dan Voiculescu, sau cine i-o fi învăţat – da. Şi nu oricum, ci recurgând la cel mai înalt simbol al identităţii noastre: drapelul naţional.
Pe lângă ridicolul expunerii (o ţară care-şi arată muşchii, deşi nu mai are decât scheletul, şi nici acela întreg), iniţiatorii se mai şi erijează în portdrapel al naţiei. Niciun strop de smerenie, de îngrijorare că ar putea comite un sacrilegiu, niciun licăr de onestitate în fapta lor. Au confiscat, pur şi simplu, din Piaţa Universităţii, simbolul identităţii resuscitat de Cezar Avrămuţă (Stegarul Dac), au văzut că are impact, că i-a ajutat să câştige alegerile (aveau, deci, şi „expertiza”, şi „feed-back”-ul) şi s-au gândit să facă unul mai mare, pentru uzul propriu. Unul foarte mare, cel mai mare!
Atât au înţeles ei din gestul lui Cezar: mărimea. N-au observat că acel tricolor – cel mai mare şi mai persistent, într-adevăr, din câte au însoţit vreodată protestele din România – este un drapel care FLUTURĂ, pentru că e un drapel ÎNĂLŢAT, nu e un drapel întins pe jos. N-au avut atâta minte, sau atâta cultură istorică, să înţeleagă că un drapel care nu flutură e un drapel mort.
Tricolorul, ca orice drapel naţional, este afirmativ doar atunci când e înălţat. Când e coborât, înseamnă că e în bernă, e semn de doliu naţional. Iar când e întins pe jos poate însemna mult mai mult şi mult mai rău: invitaţia de a-l călca în picioare sau doliul absolut al unei naţiuni.
Aşadar, tricolorul de 7 hectare şi 5 tone, întins pe jos, pe un câmp, la Clinceni, riscă să consacre, la nivel de Cartea Recordurilor, doliul absolut al României. Sau umilirea absolută. Sau amândouă.
P.S. El, Cezar Avrămuţă, ar fi meritat campania media de la Antena 3, măcar pentru simplul motiv că le-a pus pe tavă o idee gata expertizată. Dar ştie, oare, Antena 3 că „Stegarul Dac” a rămas fără casă? Sau că a făcut greva foamei 40 de zile? Ştie, bineînţeles… Dar Antena 3 nu mai e demult AICI. E la Clinceni…
