Bătăliile românilor: azi, bătălia de la Rovine

V-am mai spus că mă irită când îi aud pe câte unii care spun că istoria românilor este mincinoasă, că românii nu au câştigat nici o bătălie în istorie. Recomandarea mea este biblioteca, să vedem ce spuneau despre aceste bătălii cei care s-au bătut cu românii. Azi vă propun spre lectură descrierea bătăliei de la Rovine, făcută de cronicarul turc Orudj bin Adil (după „Cronici turceşti privind ţările române”, vol. 1, traduse de Mihail Guboglu şi Mustafa Mehmet, p. 48-49). Există încă multe nelămuriri asupra bătăliei de la Rovine dintre voievodul Mircea cel Bătrân şi sultanul Baiazid (unde a avut loc, când, dacă nu cumva au fost mai multe bătălii) însă cronicarul turc spune limpede că voievodul a fost păcălit printr-un vicleşug, nu înfrânt în luptă (cum a fost cazul sârbilor, nu cu multă vreme înainte în bătălia de la Kosovo).

Mircea cel Batran

„Sultanul Baiazid, cucerind Nicopolul şi Silistra, a trecut în Ţara Românească. În această vreme beiul Ţării Româneşti era ghiaurul Mircea.

Mircea ghiaurul, aducând cu el oaste, a venit împotriva sultanului Baiazid, şi întâlnindu-se unul cu altul, s-a dat o mare bătălie, astfel încât atât din partea musulmanilor, cât şi din partea ghiaurilor mulţi au fost măcelăriţi; din amândouă părţile au murit mulţi oameni. Când turcii au văzut că oastea ghiaură este numeroasă, cele două oştiri nu s-au despărţit una de alta. Când s-a lăsat noaptea, cele două oştiri s-au separat şi fiecare s-a aşezat în altă parte. Vizirul său, Ali-paşa, a luat în noaptea aceea următoarea măsură: el a pus să se aprindă torţe şi, strângându-se toate cadavrele musulmanilor, a făcut ca ele să fie cărate şi aruncate în apă. Îndeplinind această poruncă până în revărsatul zorilor, n-au lăsat la locul de bătălie leşurile musulmanilor. Când s-a făcut ziuă ei au fugit din acel loc. După ce musulmanii s-au retras, necredinciosul Mircea a trimis un om la locul bătăliei. Când a văzut că nu mai era acolo nimeni, Mircea necredinciosul a venit el însuşi la locul de bătălie şi a văzut zăcând multe cadavre de-ale necredincioşilor, iar dintre ale musulmanilor nu se vedea nici unul. Necredinciosul Mircea a fost cuprins de spaimă şi a zis: „Au murit mulţi necredincioşi”. Apoi şi el a fugit de acolo speriat. Sultanul Baiazid s-a întors cu cinste şi a trecut Dunărea. De la Nicopol el a venit de-a dreptul la Adrianopol. Apoi necredinciosul Mircea, rămânând în neputinţă, s-a împăcat şi, trimiţând haraciul său, s-a supus.”