“Scenariile sunt naratii ale posibilitatilor urbane. Un scenariu are nevoie de developeri, actori si autori. Developerii si actorii sunt cei care sunt capabili sa culeaga si sa organizeze informatia. Autorii sunt cei capabili sa mute si sa combine informatia in diferite straturi spatiale.”
Din punctul de vedere al acestui exercitiu o abordare asupra spatiului urban propus in aceasta tema reprezinta posibilitatea clasificarii informatiei intr-o lista de elemente cu utilizari practice.
În primul rând, spaţiul public este un concept european, o constructie teoretica exacta care se defineşte pe baza unor activităţi legate de viaţa urbană, de cultura urbană.
Spaţiul public este folosit, este un spaţiu de interacţiune, un spaţiu ocupat prin activităţi şi nu prin proprietate. Rolul lui pare ambiguu, cu atât mai mult cu cât, neexistând o delimitare clară (nici spaţială şi nici funcţională) încadrarea lui pare a se putea face în diferite moduri.
Din acest motiv, o delimitare –măcar aproximativă– este necesară, ca pe urmă,
intervenţiile, atitudinile propuse să reflecte cât mai bine nevoia reală, necesităţile actuale a utilizatorilor acestor spaţii.
Spaţiul public, tematic, reprezinta un spaţiu tridimensional, cu strategie de parcurgere, de pozitionare critica, de concentrare a nevoilor si intereselor comune pentru ca oamenii sa poata veni din libera alegere, din dorinta de a petrece un timp unic si irepetabil in acel loc, de a ramane cu atitudine de reflectie asupra trairii momentului si a revenirii.
“Spaţiul public poate fi planificat, dar în acelaşi timp, şi în cazul de faţă pare a fi şi mai interesant, spaţiul public este spaţiu rezidual, spaţiu rămas de pe urma unor intervenţii arhitecturale, urbane sau un spaţiu abandonat de către toţi actorii implicaţi etc.: Spaţiu nedeterminat, cu o morfologie nedeterminată, un spaţiu al adaptabilităţii. Un spaţiu al optimismului”, dar in acelasi timp poate fi bine conturat si creat ca o nevoie esentiala de a evada intr un spatiu dorit ca fiind de recreere, de regasire, de traire a naturii sau a citadinului.
Spatiul orasului tocmai asta face, induce simtul miscarii, dinamicii alerte urbane si ii exploateaza energia direct proportionala cu timpul liber. Spatiul urban nu serveste timpul liber, ci il consuma.
Asa au aparut mall urile, care sunt tot un tip de spatii publice, mai precis de concentrare a unor activitati mixte cu unicul scop commercial, mai presus de recreere, iar din comoditatea de a economisi timp gustam iluzia complexului, fiind special concepute ca un tesut urban cu anumite trasee si puncte de interes, repere functionale, accente, mobilier urban si nevoi comune create nu pentru a trece, ci a petrece acel spatiu.
Suntem insa martorii unei etape care spre bucuria multora s a incheiat, etapa post decembrista de dezvoltare accelerata a orasului Bucuresti. In urma marilor programe private de construire a complexurilor rezidentiale, observam o ruptura de scara,prin gabarit, o degradare a spatiilor publice adiacente, o preocupare pentru siguranta, extrema, organizare de tip oras in oras ce sporeste sentimentul de nesiguranta, izolare si dezorientare.
In schimp aceste concepte functioneaza perfect, pe acelasi principiu de mixitate functionala, asigurarea facilitatilor de alimentatie publica, sport si agrement. Calitatea spatiilor din incinta sunt de multe ori superioare celor publice administrate de primaria orasului, asta datorita finantarii private.
Apoi apar cladiri pe spatii verzi, ce erau locuri de joaca pentru copii, terenuri de sport, ce modifica vizual, functional si emotional trasee obisnuite ale interacţiunii: 1. Spaţiu proprietate publică. 2. Spaţiu accesibil oricui, care poate fi alocat dar care nu poate fi posedat; locaţie deschisă pentru activităţi dintre cele mai diverse, expresia anumitor trăsături determinate de activităţile concrete şi organizările spaţio-temporale impuse direct de către utilizatorii săi.
Tendinta de izolare, Cartier Ostrov, Bucuresti
Inaccesibilitatea relativa a spatiului public tinde sa canalizeze oamenii implacabil spre spatiul interior. Timpul liber s-a polarizat acum intre scara domestica si scara urbana. Prin urmare, la polul opus societatii circului public infloreste acum societatea intima.
Totusi calitatea spatiilor publice in Orasul Bucuresti prezinta o problematica ce necesita o strategie pe termen lung.
Astfel este greu de conceput cum Calea Victoriei, axa culturala a orasului, ce condenseaza zeci de cladiri si palate cu prestanta in istoria acestui oras, este in prezent doar o zona de tranzit, fara posibilitatea incropirii unui pietonal dedicat.
S a incercat o largire a pietonalului intre Bvd. Regina Elisabeta si P-ta Natiunile Unite, insa abordarea de ansablu ar trebui sa primeze, respectiv relatia cu P-ta Victoriei.
Alta zona importanta care nu are functionalitatea este B dul Unirii, de la P-ta Alba Iulia, pana la P-ta Constitutiei. Aceasta zona prezinta un deficit atat in ceea ce priveste dotarile urbane, cat si a functiunilor adiacente. Alta componenta ce contribuie la conturarea acestui caracter este faptul ca leaga doua puncte de interes la nivel local, astfel prezentand un caracter pronuntat de tranzit.
Alt spatiu problematic este P-ta Revolutiei unde este de neinteles cum un spatiu public de asemnea factura este taxat la ora, referindu ma exact la marea parcare ce deserveste hotelul Hilton, Ateneul, Palatul Regal, B.C.U., etc.
Problema parcarilor adesea invocata, pe o zona relativ mica, de la Piata Unirii la Piata Universitatii exista 3500 de locuri de parcare subterane, astfel, 1000 parcare Unirea, 2000 parcare Intercontinental, 500 parcare Piata Universitatii, recent inaugurata. In continuare persista lipsa locurilor de parcare pentru ca foarte putini utilizatori aleg varianta subterana oricate facilitati ar crea tot spatiul public este revendicat.
Fara o strategie coerenta, toate aceste zone de importanta municipala, risca sa si accentueze haosul organizatoric, diminuandu si sansele in raport cu alti poli urbani.
In urma unei dezbateri pe tema calitatea spatiului public am interpretat anumite idei si am extras unele propuneri si sugestii:
- spatiul public trebuie vazut ca resursa multipla si urmarite efectele calitatii acestuia asupra comunitatilor, in multiplele sale dimensiuni – exterior, interior, de interes general, sau local.
- spatiul public ca spatiu de loisir, meditatie, natura.
- spatiul public ca produs al relatiei cerere – oferta
- spatiul public si agresiunile la care este acesta supus
- spatiul public ca rezultat al confruntarii intereselor public si privat
- beneficiari si responsabili ai spatiului public
- efectele nocive ale unui spatiu public necorespunzator asupra sanatatii fizice si psihice a populatiei.
Lacul Fundeni, Bucuresti.
Tot in cadrul dezbaterii s au pus accent pe unele idei dintre care unele generatoare de actiuni concrete. As preciza urmatoarele:
- rolul social al Observatorului (o anumita forma de activism civic) .
- clasificarea tipurilor de agresiuni asupra spatiului public
- educarea publicului cu privire la cea ce ar trebui si cum ar trebui sa arate spatiul public (opiniile variind intre prezentarea de exemple pozitive pentru formarea bunului gust sau a celor negative pentru intelegerea mai corecta a situatiilor critice, nedorite)
- necesitatea de a gasi forme „atractive” de manifestare, care sa ajunga la public si sa devina „vizibile”
- organizarea de activitati diferentiate pentru diferite „grupuri tinta”: specialisti, populatie, administratie, media
- gasirea unor metode de cuantificare a efectelor interventiilor agresive sau nepotrivite in spatiul public si prezentarea rezultatelor respective
- organizarea expozitiilor de imagine in spatii mai „vizibile”, mai circulate.
- initierea de actiuni educative pentru diferite grupuri /segmente sociale, printre care si elevii (de liceu, de scoala generala)
- punerea in valoare a unor obiecte de patrimoniu mai putin cunoscute si evidentierea autorilor de obiecte de arhitectura prin amplasarea de placute care sa contina numele acestora (si nu al companiei /firmei proiectante)
- organizarea de concursuri de idei privind amenajarea anumitor spatii publice.
Concluzii:
Orasul Bucuresti are nevoie de o strategie durabila, de gestionare a spatiilor publice, de asigurare a infrastructurii pietonalelor dedicate, comerciale, culturale, de loisir, de dotare urbana cu mobilier urban, locuri de joaca pentru copii, trasee velo si piatete dinamice deservite de functiuni mixte ce antreneaza circuitul economic, cultural si turistic.
Surse:
- Tema Atelier Arhitectura UAUIM
an 5. www.uauim.ro.
- www.arhitext.ro,
- 3. www.idea.ro.,
- 4. Kevin Linch – The Image of The City, 1960
- 5. Augustin Ioan – Dublu tratat de urbanologie 2009.
Cezara Mucenic, Strazi, Piete, case din vechiul Bucuresti, 2004
autor: urbanist vasile milea
