Despre vechea primarie din Adjud am scris pana acum de doua ori, intai despre istoria acesteia, apoi despre faptul ca a fost inclusa intr-un program de consolidare, renovare si modernizare. Aceasta cladire nu este o obsesie, mai ales ca nu-s vrancean, ci aleg sa vorbesc des despre ea ca o supravietuitoare, una dintre putinele cladiri vechi ramase in oras.
In pragul iernii anului trecut, in data de 26 Octombrie 2012, Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice emitea un comunicat de presa prin care se anunta finalizarea lucrarilor de consolidare, renovare si modernizare a acestei cladiri. S-a intervenit asupra structurii de rezistenta, in principal, apoi urmarindu-se punerea in valoare a elementelor constructive si de design arhitectural. Sperantele erau mari, la fel si ambitiile deoarece termenul initial prevedea ca aceste lucrari sa fie implinite in doar 6 luni. Totusi, lucrarile au intarziat aproape un an, iar produsul acestora nu este unul multumitor. Daca asupra interventiei la nivelul fundatiei si a structurii de rezistenta nu ma pot pronunta, nefiind elemente ce se pot vedea cu ochiul liber, din strada, in schimb pot vorbi despre elementele de stil arhitectural. Temerile mele au fost intemeiate, mai ales ca executantul lucrarilor, firma Ricostar din Tulcea, nu avea deloc un renume bun, fiind implicata si-n unele scandaluri de presa legate de abonarea la contractele cu diverse primarii si consilii locale.
Comunicatul respectiv aminteste ca aceasta cladire este incadrata in clasa I a monumentelor istorice si arhitecturale, ca are o suprafata de 445 MP, dar si ca a fost construita in anul 1926. Informatiile mele, cat si stilul in care a fost construita aceasta cladire plaseaza anul zidirii cu doua decade mai devreme decat ceea ce afirma Ministerul sau Primaria Adjud. Insa nu acesta este lucrul important in acest articol, ci faptul ca un monument istoric de clasa I a fost mutilat. Invelitoarea acestei case a fost privata de coama cu impletitura aparenta, iar tabla folosita a fost vopsita foarte tern, preferandu-se astfel in locul unei invelitori care sa capete o patina frumoasa in timp. De asemenea, capetele coamei mansardei au fost simplificate, renuntandu-se la rozetele decorative.
Frontonul cladirii nu si-a recapatat ceasul initial, care ulterior a fost inlocuit de administratia din vremea RPR si RSR cu emblema Republicii, ci a ramas lis, simplu. Uitandu-ne deasupra acestuia nu putem sa nu remarcam lipsa totala a armoniei din compozitia noului turn, mutilat de elementele sale decorative, dar si faptul ca fleuronul original, cu frumoasa impletitura la baza, a fost inlocuit in totalitate.
Costul total al acestei investitii a fost de aproape 200.000 de Euro, ceea nu este o suma fabuloasa, insa rezultatul nu este unul multumitor. Sper ca partea din lucrare ce tine de rezistenta cladirii sa fi fost facuta intr-un mod profesionist. Degeaba se lucreaza metodic, inginereste, intarindu-se o cladire, izolndu-se plansee, mansarde, inlocuindu-se instalatia electrica si tocaria usilor si ferestrelor, daca toate aceste eforturi nu-s dublate si de un interes pentru aspectul final. Tehnica moderna permite replicarea extrem de fidela a absolut oricarui element decorativ folosit in trecut, dar acolo unde nu exista vointa si nici pricepere, rezultatele sunt absolut catastrofale. Nu doresc sa vorbesc de rea vointa, caci numai oamenii dezradacinati isi arunca istoria si identitatea la gunoi!
Am sa revin cu detalii despre aceasta cladire atunci cand voi vizita iarasi Adjudul, oferindu-va si un set de poze cu noul si „minunatul” turn.
 |
| Cel putin termpanele nu sunt de culoare alba! |
