Arheologii germani au descoperit un mormânt comun cu 47 de schelete ale soldaţilor suedezi căzuţi în bătălia de la Lützen din timpul Războiului de 30 de ani. Pe 16 noiembrie 1632 armata regelui suedez Gustav Adolf al II-lea îl înfrângea aici pe generalul Habsburgilor, Albrecht von Wallenstein. O victorie inutilă: Gustav Adolf al II-lea avea să fie ucis în timpul unei şarje de cavalerie şi nu a apucat să se bucure de victorie.
În urma bătăliei au rămas aproape 6.000 de morţi, 47 dintre care au fost descoperiţi în mormântul lor în anul 2011. De atunci, arheologii germani din Halle studiază rămăşiţele pentru a alcătui o expoziţie care să prezinte un portret al războiului, după cum anunţă Die Welt. Expoziţia ar urma să fie gata în anul 2014. Până acum experţii au stabilit că cel mai tânăr soldat din groapa comună avea între 14 şi 16 ani, iar cel mai bătrân între 30 şi 35. Oasele lor poartă urme de gloanţe ca şi de arme albe. Mai mult, analizele făcute până acum indică faptul că toţi sufereau de o carenţă a vitaminei D, cel puţin unul era bolnav de sifilis şi majoritatea aveau dinţi lipsă.
Din câte îmi amintesc de prin cronici, în urma bătăliei de la Braşov din 1603 dintre Radu Şerban şi Moise Secuiul, morţii români au fost puşi într-o groapă comună nu departe de zidurile oraşului, groapă semnalată cu o cruce de piatră ce purta o inscripţie chirilică. Mai ştiu că crucea a fost scoasă de saşi la ceva vreme după bătălie, dar nu ştiu ce s-a petrecut cu ea şi nici nu ştiu ce s-a întâmplat cu această groapă comună, dacă a fost descoperită şi cercetată.