Stimată redacţie,
Având în vedere că în articolul
Despre mârlănia primarilor mici şi umilirea artiştilor mari, semnat de Miron Manega, ni s-a adus un prejudiciu moral incalculabil, vă rugăm, conform uzanţelor, să publicaţi următorul
DREPT LA REPLICĂ
DOMNULE MIRON MANEGA
Sunt uimit să constat că presa revine la abjecţiile din anii 90. Îmi pare rău să văd, şi nu credeam să se mai întâmple asta, un om vărsând din sufletu-i atâtea lături într-un ciudat articol în care scrie numai inepţii şi lucruri de care habar nu are, cu o mojicie pe care numai gazetăreii de două lulele le mai au. Şi n-aş vrea să-i numesc cum îi numeşte Băsescu!
Şi dacă emiteţi o frază umflându-vă muşchii de acest fel, domnule Miron Manega : „Căci nu pot lăsa netaxată o escrocherie infectă, mârlănească”, păi cu atât mai mult, domnule dragă, nu o pot lăsa eu, pentru că bateţi câmpii fără să aveţi habar de ce vorbiţi. Dumneavoastră scrieţi în acel articol de o anumită „ţeapă” trasă artiştilor, probabil pentru că aveţi nevoie chiar domnia voastră de un asemenea obiect de lux pentru lucruri pe care noi doar le bănuim că le-aţi face cu ea, la o adică legal, mai exact, de a o folosi în scop propriu, şi desigur, cum se cuvine. Dar să vorbim aplicat la vorbele pline de duh pe care le expectoraţi. Nimeni nu a negat valoarea celor doi artişti, e vorba de Eusebiu Ştefănescu şi Maria Gheorghiu, altfel ei nu ar fi ajuns în acel loc. Mai mult, de fiecare dată când au venit la noi, i-am primit cu tot dragul, ei făcându-şi meseria la o înălţime cerească, au fost iubiţi de public, de noi toţi. De-asta i-am chemat, să- iubim. Că Maria Gheorghiu cântă pe note false în articolul dumneavoastră, o să revenim şi la acest lucru. Iar dumneavoastră continuaţi să cântaţi din violoncelul din cocean de porumb:”Pe poetul Viorel Mirea din Drobeta Tr. Severin îl cunoaşte, probabil, şi pe el cineva, măcar la nivel de urbe.” Mă onoarează această ironie din câlţi smulşi din izmenele babelor, pentru că da, aşa este, mă mai cunoaşte şi pe mine cineva, nu contează în ce colţ al lumii, pe când pe dumneavoastră domnule, am stat de vorbă cu dracu şi mi-a zis că habar n-are cine sunteţi…
Apoi altă bătaie în tobă din burtă de broască râioasă când spuneţi că „Viorel Mirea este cel care i-a chemat pe Maria şi Eusebiu la Drobeta Tr. Severin, pentru a susţine un recital.” Mă face să vă reamintesc legile fundamentale de funcţionare ale presei: informarea din mai multe surse este obligatorie! Dar asta nu este desigur valabil şi pentru Bucureştii vechi şi voi. Ori dumneavoastră daţi cu barda după cum vă cântă cucuveaua dintr-un cap în care, personal nu înţeleg cum sunt aşezate circumvoluţiunile: paralele sau paralele? Să facem lumină pe liră: pe artistul Eusebiu Ştefănescu l-am anunţat, cu drag, că va veni la noi, dar el ajungând pe filiera Teatrului Liric din Craiova şi împreună cu acesta, printr-un contract sau înţelegere cu teatrul respectiv, noi plătind onorariile pentru prestaţiile domniei sale teatrului din Craiova, şi nu direct lui! Subiect inchis!
Punctul doi. Cu Maria Gheorghiu am avut o discuţie de principiu cu două luni înainte, urmând să ne contactăm dacă şi în ce condiţii se ţine spectacolul. Nu a fost vorba despre niciun onorariu în acel moment. In condiţiile în care am constatat că nu avem pentru ea o sumă prinsă în buget nimeni nu a mai luat legătura cu domnia sa şi nu i s-a făcut nicio invitaţie de a veni. De vreun contract sau vreo sumă avansată, nici vorbă! Surpriza noastră, plăcută dealtfel, a fost când am văzut-o în sală, repet, neinvitată. Din păcate foarte răcită, iar recitalul său a fost redus la jumătate.
Altă aberaţie care te duce în anii 1700, spuneţi: „De mâncat n-au mai apucat să mănânce, pentru că primarul dăduse dispoziţie să nu se aducă mâncarea până nu se termină spectacolul”. Şi nu era normal? Păi doamna venise să ţină un spectacol sau să mănânce în timpul acestui spectacol? Era cumva acel personaj din Kafka?
Să înţeleg că noi mâncam şi doamna Maria se uita la noi? Extraordinar! Dar oare toate aceste lucruri pe care le spuneţi nu sunt chiar mârlănie la adresa gazdelor, care în fapt nu ştiau ce să le mai ofere oaspeţilor? Chiar aşa, dacă vorbim în felul acesta de doi mari artişti, mai bine să nu mai vorbim! Să mai precizăm că acolo au mai fost artişti mari. Chiar foarte mari. Si dacă Maria, cuprinsă de febră a mai delirat si după asta, şi se pare că încă nu i-a trecut febra nici până azi, maestrul Eusebiu nu cred că poate spune aşa ceva, mai ales dupa un periplu comun destul de plăcut şi de lung prin subsolurile hotelului.
Insă discuţia asta cu mâncatul mi se pare destul de lăutărească prin care chiar te faci singur de râs. Să mai spunem că am alergat noaptea după ei cu maşina câteva gări, până ne-a depăşit definitiv trenul, să le transferăm biletele de care ei nu aveseseră grijă?
Domnule drag, vă repetăm, nici cu Maria nici cu dl. Sebi nu a fost semnat niciun contract din partea noastră.
Aşa că nu justificaţi în niciun fel josnicia când spuneţi că primarul este hoţ, mârlan, si cum mai ziceti, decât dacă vreţi să vă faceţi nişte autoaprecieri şi nu ştiţi cum, ca pe la voi pe acolo, vechi şi boi.
Şi nu pot înţelege această miorlăială a Mariei Gheorghiu, care de data asta se comportă ea ca un lăutar şi nu ca un artist când spune: „Mă doare această umilire grosolană la care am fost expuşi şi supuşi. Pentru asemenea sub-oameni – mă refer la cei care s-au folosit de noi, după care s-au făcut că plouă – nu contează nici cuvântul dat, nici obligaţiile morale iar noi, artiştii, suntem pentru ei nişte sclavi pe care, dacă vor îi plătesc, dacă nu, nu”. Doamna vorbeşte de umilire grosolană? Vorbeşte de sub-oameni? Mărturisesc că sunt foarte interesat de acest nou concept „sub-oamnei”, şi aş fi foarte fericit dacă mi l-ar explica şi mie! Ne-am purtat noi cu doamna Maria precum cu nişte sclavi? Inseamnă că dumneaei nu a citit istorie şi nu a văzut filme despre sclavi! Si mai departe, spune artista:”Şi îi avertizez pe colegii mei de breaslă că, dacă vor fi solicitaţi vreodată de primăria sau primarul din Drobeta Tr. Severin, să nu accepte decât cu toţi banii înainte.”
Mi-e şi frică să gândesc la ce gândesc: să înţeleg că doamna Maria Gheorghiu, artistă de un talent rafinat, asociează colegii domniei sale, şi colegele sale, cu acea categorie feminină, unică de altfel, cea care nu prestează muncă decât cu banii înainte? Mare curaj!
Dar, ce nu ştie doamna Gheorghiu, este că nimeni nu poate plăti un ban public dacă nu este cuprins în buget. Nu suntem la nuntă. Si cred că artiştii ar trebui să mai înveţe şi ei nişte lucruri ca să ştie ce eforturi se fac pentru a fi remuneraţi. Iar aceşti bani abia acum vor fi cuprinsi într-un buget şi vor fi plătiţi, nu ştim o dată exactă, pentru că ne-am atrage iar nişte injurii ale unor oameni care nu cunosc cum funcţionează statul român, e drept prost.
Cat despre faptul că nu i-am răspuns la telefon distinsei doamne, asta chiar că e o melodramă, pentru că am fost plecat o lună din ţară, ocupându-mă şi de alte doamne.
Aşa că, domnule Miron Manega, mai informaţi-vă şi din alte surse când puneţi peniţa să scrie. Nu de alta, dar pe vremurile astea, freza este foarte de scumpă.
VIOREL MIREA
