„El Libro que No Puede Esperar“ („Cartea care nu poate aștepta“) a fost lansată de editura Eterna Cadencia din Argentina în colaborare cu Draft FCB Bu-enos Aires. Este tipărită cu o cerneală specială, care dispare la două luni după ce cartea este deschisă.
Cartea este o antologie de texte ale unor debutanți și se vinde îmbrăcată într-un înveliș special. La contactul cu aerul și lumina, cerneala începe să dispară treptat.

Există o explicație pentru acest demers unic, după cum apare în videoclipul de prezentare a cărții: „Cărțile sunt obiecte foarte răbdătoare. Le cumpărăm, apoi așteaptă să le citim. Zile. Luni. Chiar și ani. Asta este în regulă pentru cărți, dar nu și pentru autorii debutanți. Dacă oamenii nu citesc prima lor carte, nu vor ajunge să o scrie şi pe a doua”.

Există, însă, un dezavantaj. Cartea nu ar putea fi recitită pe parcursul anilor deoarece după două luni de la deschidere ar rămâne un calup de foi albe. În ciuda acestui fapt, antologia a avut mare succes, iar editura plănuiește să folosească acest nou concept în continuare.

Campania „El Libro que No Puede Esperar” a câștigat  trei medalii de aur și una de bronz la festivalul de publicitate de la Cannes, în anul 2012.

Primul volum s-a vândut neaşteptat de bine. Toate cărţile au dispărut de pe rafturi la câteva ore de la lansare. Autorii argentinieni nu au părut deranjaţi de faptul că opera lor are viaţă scurtă.

„Provocarea este să avem un număr cât mai mare de cititori. Trebuie să avem grijă ca acest obicei (n.r. lectura) să nu dispară. Iar o soluţie este să le dăm oamenilor un termen limită„, a spus scriitorul Oliverio Coelho. (Surse: Braşovul tău şi InCont.ro)

NOTA ISPRAVNICULUI. O idee provocatoare şi deconcertantă, prin care chiar conceptul de carte pare a-şi submina propria-i menire! Se ştie că scopul şi sensul cărţii este de a conserva şi perpetua informaţia, indiferent dacă e vorba de un conţinut ştiinţific sau de creaţii literar-artistice. Ei, bine, iată că o carte dispare, pur şi simplu, după două luni, indiferent dacă o citeşti sau nu. Hotărât lucru, aceasta nu e o carte, chiar dacă are forma şi conţinutul unei cărţi. E un simulacru. Scopul ei nu este de a rămâne, ci de a convinge cititorul să se grăbească. Este, cu alte cuvinte, o strategie de persuasiune, ba chiar o somaţie, de a citi, altfel ai dat banii degeaba. E un sacrificiu al cărţii, pe altarul cărţii, din disperarea de a nu pieri cel mai prestigios simbol al culturii. Nu cred însă că va avea vreun efect, ideea este doar ingenioasă şi provocatoare. Relaţia cu cartea se face la şcoală. Sau ar trebui…