M-am hotărât să mă apuc de demitizarea istoriei ungurilor. Viziunea generală este ceva de genul: triburile maghiare s-au stabilit în Câmpia Panoniei (care era goală) au cucerit Transilvania (care şi aia era goală, ciudat că au trebuit să o cucerească!), i-au bătut nemţii la Lechfeld, s-au creştinat sub autoritate papală şi au devenit regat apostolic care a răspândit civilizaţie printre vecini.
Nu e chiar aşa. Triburile maghiare nu au devenit peste noapte propagatoare de cultură occidentală. Sute de ani dinastia arpadiană a avut probleme grave. Nu toţi maghiarii s-au creştinat şi în plus multă vreme a supraviţuit transmiterea tradiţională a şefiei în triburile maghiare. Conform acestei tradiţii şefia revenea celui mai în vârstă bărbat din familia domnitoare (unul din unchi de obicei) chestie care era în contradicţie cu încercarea de stabilire a unei succesiuni monarhice tată – fiu. De aici au rezultat o mulţime de războaie civile în dinastia arpadiană, aproape toate identice: moştenitorul tradiţional (un unchi sau un văr) nu recunoştea succesiunea fiului fostului rege şi ridica la război triburile rămase păgâne. Fiul regelui anterior primea sprijin de la cavalerii bavarezi învecinaţi. Dacă bătălia era câştigată de tribalul păgân acesta se supunea Papei şi încerca să îşi întărească succesiunea fiului (pe sistemul pe care îl combătuse mai înainte!). Dacă reuşea să câştige fiul regelui acesta continua întărirea monarhiei şi a creştinismului. De fapt fiecare ramură familială încerca să îşi întărească poziţia pe tron cu sprijinul tribalilor păgâni sau al cavalerilor germani veniţi din Bavaria. Papa de la Roma era cel care conferea legitimitate.
Procesul acesta a durat mai multe generaţii. La un moment dat familiile tribale au fost înlocuite cu familii nobiliare occidentale şi Ungaria a devenit parte a Imperiului German care a dominat Europa medievală.
Dar mai există câteva chestiuni aproape ignorate în istoria timpurie a maghiarilor, cea mai importantă fiind rolul jucat de Imperiul Bizantin, care a fost şi el implicat în războaiele civile ale triburilor maghiare. Pe de altă parte se uită faptul că foarte mulţi maghiari au fost botezaţi în ritul bizantin (coroana catolicului Sfânt Ştefan este de fapt o coroană bizantină!). „Maghiarii. De la hoarde prădătoare la vector de civilizaţie occidentală” – cam acesta ar fi titlul viitoarei mele cărţi. O fi bun?
