E clar: fantasmele erotice n-au căutare la români, nici chiar pe piaţa de artă. Licitaţia „Erotice” a casei Artmark a făcut această verificare iar rezultatul a fost concludent: 31 de loturi adjudecate, din 144 propuse, ceea ce înseamnă o rată de adjudecare de 20,8%. Cam puţin, în comparaţie cu ce ne obişnuise Artmark.
Nu s-au vândut nici fantasmele erotice ale lui Marcel Iancu (cele două desene în tuş, intitulate „Scenă erotică 1” şi „Scenă erotică 2”), nici „Popa Costel” al lui Piliuţă, nici statuetele japoneze din fildeş, nici stampa japoneză cu opt scene erotice, nici desenele sau gravurile satirice, nici foarte multe altele, unele circumscrise domeniului artei, altele la graniţa cu pornografia pură.
Oricum, e greu să tragi o concluzie, alta decât cea statistică. Românii, fie ei şi colecţionari de artă, nu vor, nu pot sau le e ruşine să cumpere aşa ceva. Mai ales că licitaţia e publică şi-i vede lumea… S-a cumpărat, totuşi, o „Origine a lumii” de Horia Bernea (ceva în genul lui Courbet, doar că a lui Bernea e un laviu pe hârtie), câteva gravuri erotice semnate de Marcel Chirnoagă, un nud uşor obscen al lui Ion Valentin Anestin (ulei pe carton, adjudecat cu 1.300 euro), intitulat „Ecvestră” (probabil în sens ironic, căci „nudul” stă călare pe o masă, nu pe un cal), un album cu fotografii pornografice din perioada interbelică (interesante ca material „documentar”, totuşi cam scumpe la 500 euro!), numărul aniversar din 1969 (15 ani de la apariţie) al revistei Playboy (200 euro), o carte poştală ilustrată, datând de la sfârşitul secolului al XIX-lea, care reprezintă o tânără prestatoare cu picioarele larg desfăcute şi ţinând, lângă locul cu pricina, o pancartă pe care scrie „De închiriat” (100 euro)… A fost cel mai amuzant lot al licitaţiei…
„Les Reveures” de Valentin Popa
A existat şi o lucrare cu adevărat frumoasă care, fără să iasă din graniţele temei, prezintă cea mai diafană, graţioasă şi tandră imagine a erotismului feminin, într-o reverenţioasă proiecţie masculină. Se numeşte „Visătoarele” („Les Reveures”) şi e semnată de Valentin Popa. Din fericire pentru onoarea licitaţiei, s-a vândut. Din păcate, cu doar 20 de euro mai mult decât amuzanta porcărie „de închiriat”. Dar astea-s gusturile, cu ele defilăm.
Preţurile nu au, după părerea mea, nicio relevanţă vizavi de calitatea artistică. S-au vândut fie prostii de autor, fie porcării fără pretenţii de artă. N-o să mă convingă nimeni lucrarea lui Horia Bernea, „Originea lumii” (un neinspirat „remake” după Courbet), are vreo valoare artistică. Este pur şi simplu, un exerciţiu de atelier, care a ajuns întâmplător la o licitaţie. Şi s-a mai şi vândut, cu 1.200 euro.
Cum spuneam, licitaţia n-a fost un succes, dar a fost o lecţie. Ba chiar o temă de studiu sociologic privind mentalitatea colecţionarului de artă din România. Din acest punct de vedere am putea trage câteva concluzii primare sau, hai să le spunem, observaţii la prima mână.
De pildă, faptul că unii colecţionari, deşi au criterii de apreciere a valorii unui obiect de artă, se fâstâcesc în faţa lucrărilor sau a temelor îndrăzneţe. Şi atunci se refugiază în prestigiul numelui, cumpărând adesea lucrări fără valoare, cu semnături ilustre. Alţii, care n-au niciun fel de criteriu, dar au bani, cumpără direct orice le dictează gustul sau prostul gust, dacă obiectul respectiv e acreditat de brand sau de cadrul de desfăşurare.
Statistica descurajatoare a vânzării „Eroticelor” de la Artmark poate induce şi o concluzie favorabilă, relativ la tipul de mentalitate. Dacă e adevărat că arta erotică face carieră acolo unde sexul este o obsesie, poate că la noi sexul reprezintă nu o obsesie, ci o realitate. Şi atunci e normal ca oamenii să prefere un car cu boi unui nud.
Sursă: FINANŢIŞTII
