O vastă bibliografie ştiinţifică îi scoate pe greco-catolici drept principalii prigoniţi ai regimului comunist din România. Problema este permanent în actualitate – există subiectul retrocedării bisericilor greco-catolice şi atunci este nevoie de atenţie publică, este nevoie să fie clădită o anumită imagine. Au fost scrise sute de cărţi despre prigonirea greco-catolicilor. În paralel, preoţii şi ierarhii ortodocşi sunt prezentaţi ca un fel de profitori ai regimului comunist, colaboratori cu Securitatea, chiar prigonitori ai greco-catolicilor alături de comunişti.
Bibliografia care să arate prigoana la care au fost supuşi preoţii ortodocşi este aproape invizibilă – sunt sigur că există destule lucrări, însă nu sunt vizibile în spaţiul public. Dar hai să ne uităm puţin la cifrele prigoanei: în România comunistă au fost închişi 1888 de preoţi ortodocşi, 235 preoţi greco-catolici, 172 preoţi romano-catolici, 67 pastori protestanţi, 25 pastori neo-protestanţi, 23 imami musulmani şi 13 rabini.
Când mă uit la cifrele acestea parcă văd altfel prigoana comunistă din România împotriva religiei. Când preoţii ortodocşi aruncaţi în închisoare de comunişti sunt de trei ori mai mulţi decât reprezentanţii tuturor celorlalte confesiuni şi religii la un loc avem o problemă dacă nu prezentăm prigoana comunistă la adevăratele sale proporţii.
Cifrele de mai sus le-am luat din volumul proaspăt ieşit de sub tipar al lui Cristian Tabără „Tradiţii & apucături” care reuneşte articole scrise pentru revista „Lumea Credinţei”.
