1882
Legende sau basmele românilor adunate din gura poporului de Petre Ispirescu
Se termină omeneşte.
Aleodor Împărat, Greuceanu, Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte, Ileana Simziana, Porcul fermecat, Prîslea cel voinic şi merele de aur, Cotoşman năzdrăvan, Ţugulea. Sînt poveştile care au legănat generaţii. Dintre toate însă, perla este „Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte”. Omul născut „excepţional” caută imposibilul: „tinereţea fără bătrîneţe şi viaţa fără de moarte”. Nemurirea. Un singur lucru îi dă libertatea şi tragedia: sentimentul. Ca să fie om plînge pînă i se dă ceea ce-şi doreşte: promisiunea părinţilor că o să-i dea nemai-întîlnitul, nemai-pomenitul. Ajuns în lumea deplinei împliniri, înconjurat de femei, căsătorit cu „a mică”, stăpîn absolut al tărîmului de deasupra lucrurilor şi efemerului, vînează, ca să umple lipsa timpului, un banal iepure. „Trofeul”: amintirea, nostalgia. Făt Frumos intră pe tărîmul Plîngerii. Mistuit de dor se-ntoarce în murire, iar moartea lui făcută cîrlig îl ia cu ea în lumea unde nu mai există viaţă, călătorie, iepure, femeie, timp, năzuinţă. Erezie omenească. Capodoperă românească. A se asculta interpretarea lui Constantin Noica a basmului, citită de către Gabriel Liiceanu pe audiobookul „Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte”.
Cartea îi place Cristianei Terenche, jurnalist:
„Petre Ispirescu a fost unul din autorii copilăriei mele. Basmul românesc, aşa cum l-a transmis el în forma cultă, reuşea să satisfacă nelimitata fantezie de copil şi să meargă spre înţelesuri nebănuite, pe care numai ca adult le desluşeai (şi atunci cu greu şi din întîmplare). Îţi dau ca exemplu basmul deja clasic „Tinereţe fără de bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. Dacă în anii cruzi ai copilăriei mă captivau aventura şi lupta dintre bine şi rău, ani mai tîrziu am înţeles mesajul adînc al poveştii, şi anume al concepţiei filosofico /mitologice privitoare la condiţia omului în Univers şi la cuplul viaţă-moarte. Ai fi bănuit aşa ceva? Cred că acesta este şi secretul atracţiei pentru basme, că descoperi de fiecare dată, şi la orice vîrstă, noi detalii de înţeles şi de acţiune . De aceea recomand tuturor să ia din cînd în cînd în mînă o carte de poveşti ca să vadă că nimic nu e nou în lumea asta şi că totul are o logică şi o explicaţie îmbrăcată frumos.”
