O samă de cuvinte de Ion Neculce 1845
Povestea vorbei de Anton Pann 1847
Ciocoii vechi şi noi de Filimon 1863
Poesii populare culegerea Alecsandri 1866
Pseudokynegeticos de Alexandru Odobescu 1874
Moara cu noroc de Ion Slavici 1881
Basme de Petre Ispirescu 1882
Scrisori de Ion Ghica 1884
Poesii Eminescu 1884
Istoria Ieroglifică de Cantemir 1885
Puţine consideraţii:
Cronicile lui Ureche, Costin, Neculce, cele ale Ţării Româneşti recitite nu au decît un interes istoric. Am preferat “O samă de cuvinte”, bîrfa boierească. Istoria lui Cantemir nu se mai citeşte astăzi, dar am ales-o totuşi în selecţia mea pentru ciudata ei alcătuire şi pentru felul în care te prind şirul de sonorităţi barbare ale cuvintelor. “M-au furat” în secolul 21 slovele ce straniu sună, poezia lor inocentă.
Din tot Slavici, Moara străluceşte, în rest morală peste etică.
Culegerea lui Alecsandri este singura populară cu adevărat. Restul operei lui Alecsandri mi se pare o floare trecută a vitejiilor neamului.
Cum numai în literatura română este posibil, datele de apariţie ale unor cărţi derutează: Cantemir devine contemporanul lui Eminescu. Cantemir n-a avut epigoni, Eminescu a făcut şcoală.
În primele zece avem trei cărţi cu destin ciudat în istorie, două-trei cărţi altfel: O samă, Pseudo, Istoria.
